De Rusalii se merge la biserică, iar după slujbă, oamenii ies din lăcașul de cult împreună cu preotul satului și merg la țarină, la hotar. Mai ales unde grâul este deja semănat. Acolo se face slujbă pentru pământ și se alungă gângăniile, care distrug roadele pământului. Tot în Duminica Mare, de Rusalii, oamenii duc la biserică frunze de tei, care sunt sfințite. Există o credință că aceste frunze sunt bune pentru alungarea durerii, pentru înlăturarea ploilor și a relelor. Aceste credințe sunt specifice anumitor zone din țară.

În Ardeal, la Cășeiu sunt împământenite altfel de tradiții. La biserică, oamenii vin cu carafe cu apă, pentru a fi sfințite. După rugăciunile preotului, apa devine aghiasmă, pe care credincioșii o folosesc pentru a-și stropi gospodăriile, animalele și pentru a o bea dimineața, pe nemâncate, cu credința că primesc ajutor de la Dumnezeu.Tot de Rusalii, în timpul slujbei, pe pardoseala bisericii sunt presărate frunze de nuc. Acestea simbolizează flăcările, care au stat deasupra capetelor celor 12 Sfinți Apostoli, la 50 de zile după Învierea Domnului, când s-a pogorât Duhul Sfânt.

Într-o astfel de atmosferă de evlavie și credință am întâlnit-o pe Olimpia Conțiș, în vârstă de 60 de ani din Cășeiu. Ea ne-a deslușit tradițiile locale:  " Aghiasma de la biserică o ducem acasă, o bem, o turnăm în fântână sau o dăm la animale. Dacă facem prescuri le stropim cu aghiasmă. Această apă nu se strică pentru că este sfințită. Frunzele de nuc le așezăm la icoană. "