Sf. Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului; Sf. Mc. Trofim şi Evcarpion

Sf. Chiril, Arhiepiscopului Ierusalimului. Sfântul Chiril născându‑se din părinţi drept‑credincioşi şi crescând întru dreapta‑credinţă, s‑a făcut monah pe vremea marelui Constantin. După aceea, în vremea împărăţiei fiului său Constantie, fericitul Maxim, arhiepiscopului Ierusalimului, ducându‑se din viaţa aceasta la viaţa cea fără de moarte, sfântul Chiril s‑a ridicat în locul lui, la scaun, şi s‑a arătat apostoleştilor dogme a fi apărător cu osârdie.

Sf. Mc. Trofim şi Evcarpion. … Mai-marele locului aflând acestea s-a umplut de mânie împotriva lor şi poruncind să fie aduşi înaintea lui, i-a întrebat care este pricina de şi-au schimbat purtarea. După ce ei au istorisit însă toată vedenia pe care au avut-o, în toate amănuntele, mai-marele locului a poruncit să fie spânzuraţi pe lemn, iar după ce s-a făcut aceasta li s-au strujit coastele cu căngi de fier şi li s-au frecat rănile cu ţesături de păr. Iar sfinţii, vitejeşte răbdând toate acestea, se rugau lui Dumnezeu, bucurându-se şi mulţumindu-I. Pentru aceasta, mai-marele locului, umplându-se de şi mai multã mânie împotriva lor, a dat poruncă să se pregătească un cuptor aprins în mijlocul cetăţii şi sfinţii să fie aruncaţi în el. După ce porunca tiranului s-a împlinit, sfinţii intrând în cuptor, au primit acolo cununa muceniciei.

Alexe boje; Alexiile; Teple Alexie (Sf. Alexie, Omul lui Dumnezeu cel cald);
Ziua Şarpelui; Ziua Peştelui; Alexiile – Corn înflorit

Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu; Sf. Mc. Marin

Alexie este stăpânul vietăţilor care în timpul iernii stau sub pământ, în scorburi, sub pietre sau în apă. De ziua lui Alexie, pământul se deschide şi toate aceste vieţuitoare încep să iasă afară. În anumite regiuni, această zi mai poartă şi denumirea de Ziua Şarpelui, Ziua Peştelui sau Retezatul Stupilor, pentru că reptilele ies în căutarea soarelui, peştii încep să se zbată în ape şi albinele ies din stupi. Dacă lighioanele ies din adăpost înainte de 17 martie, se spune că va veni din nou frigul; daca nu, timpul va deveni din ce în ce mai cald. În această zi, oamenii nu trebuie să spună pe nume şarpelui şi broaştelor. Un obicei spune că nu trebuie luat în mână niciun obiect ascuţit, întrucât omul va vedea numai şerpi în timpul anului.

Tot acum, oile nu mai sunt hrănite cu fân, ci sunt scoase la păscut. Oamenii curăţă pomii fructiferi, ogrăzile şi ard gunoaiele, iar pescarii mănâncă  dimineaţa un peşte viu, pentru a avea noroc.

Tradiţii: Dumnezeu, vrând să facă un bine oamenilor, a strâns toate insectele dăunătoare şi le‑a pus într‑o cutie, pe care i‑a dat‑o lui Alexie să o arunce în mare. Acesta, curios, a deschis‑o şi toate insectele s‑au împrăştiat în lume. Şi de atunci nu numai pământul, ci chiar şi apa mării e plină de tot felul de jigănii, gângănii şi gujulii. Iar pe Alexă, pentru că n‑a ascultat, Dumnezeu l‑a prefăcut în cocostârc, ca să le strângă înapoi. ♦ Ţeplea Alexi, un om credincios, avea o grădină frumoasă cu pomi roditori. Odată Aghiuţă, cerând lui Scaraoschi mai mulţi draci, i-a prefăcut în viermi şi i-a umplut grădina. Rugându-se lui Dumnezeu să-l înveţe ce să facă, Dumnezeu a trimis un înger cu un sac de tămâie. Ţeplea l-a ars în grădină şi viermii au ieşit, dar nu s-au mai putut face draci. De atunci ard oamenii frunzişul din grădină şi aruncă deasupra câteva boabe de tămâie, ca să gonească dracii sub formă de omizi. ♦ În ziua lui se dezgheaţă şi se deschide pământul pentru arătură, precum şi pentru ieşirea tuturor gângăniilor şi insectelor, care au petrecut peste iarnă în sânul pământului. Ziua este serbată pentru ca şerpii sau nevăstuicile să nu atace animalele, pentru a nu avea neplăceri din partea insectelor. În această zi nu este bine nici măcar să te gândeşti la ele, nici să le rosteşti numele (se folosesc eufemisme, ca peşte, cucoană, iapă) sau să pui mâna pe unelte care amintesc de forma şarpelui, pentru ca tot anul să nu‑ţi iasă înainte să te muşte sau să distrugă culturile. Dacă gângăniile ies din pământ până în ziua de Alexii, le va fi bine; dar dacă ies mai devreme, cu câte zile au ieşit mai înainte, cu atâtea vor trebui să se ascundă iarăşi.

Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Sunt scoşi afară stupii cu albinele.

Apărător de rele şi durere: Pentru ca insectele şi şerpii să nu se apropie de gospodării, în această dimineaţă se afumă livezile, grajdurile, vitele şi chiar oamenii cu nişte bucăţi de cârpe (eventual cârpa în care s‑a pus în ziua de Paşti vasul cu pască şi cu care s‑au şters ouăle roşii), apoi cu busuioc, tămâie, sămânţă de cânepă etc. Izgonirea se poate face nu numai prin fum: dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, se ia un clopoţel sau un lanţ (chiar câteva bucăţi de fier vechi) şi, sunând din ele, se înconjoară de trei ori casa, spunând: „Cum nu se apropie nimic de fier, aşa să nu se apropie nimic de casă, nici o gânganie sau gujulie“. ♦ Femeile în acea zi îşi scot toată zestrea lor şi şi‑o întind pe gard, adică lăicere, perne, straie etc., zicând că, scoţându‑le la aerul sau lumina soarelui acelei zile, nu le strică moliile şi alte insecte peste an. ♦ Femeile ascund furcile de tors, să nu le vadă în ziua aceea, căci peste an văd şerpi mari cât furcile, dacă nu le vor ascunde. Unul n‑a ţinut şi i‑a intrat un şarpe în el, şi abia l‑au scos cu zeamă de cocostârc.

Despre vreme: Cântă pentru prima dată broaştele. Dacă ele încep să cânte mai devreme, primăvara va fi lungă şi rea. ♦ Vremea se va strica dacă broaştele vor ieşi prin ogradă şi vor cânta înainte de Alexii. Dacă broaştele cântă înainte de Alexii, e semn că va ninge de timpuriu.

Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu. Pe vremea drept‑credincioşilor împăraţi Arcadie şi Onorie, s‑a născut în Roma cea veche Alexie. Scriptura dumnezeiască învăţând‑o bine, s‑a făcut înţelept tânărul; şi socotind deşertăciunea lumii, şi‑a pus în gând să se lepede de bunătăţile cele vremelnice ale acestei vieţi, ca să moşte­nească pe cele veşnice. Fuge de acasă chiar în noaptea nunţii şi locuieşte, neştiut de nimeni, în cetatea Edesa, lângă o biserică închinată Fecioarei Maria. Trăieşte în asceză aspră şi devine cunoscut în cetate pentru harul său. Fuge de slava omenească şi se urcă într‑o corabie cu destinaţia Tars, dar, datorită unei furtuni, corabia îl aduce înapoi în Roma natală. Se hotărăşte să petreacă în casa părinţilor săi ca un necunoscut, căci, datorită postului şi vieţii aspre, chipul îi era de nerecunos­cut. Îşi construieşte o colibă în apropierea locuinţei părinteşti şi trăieşte aici timp de şaptesprezece ani, batjocorit chiar de slugile tatălui său. Cunoscându‑şi dinainte ziua morţii, întocmeşte o scrisoare în care îşi descrie viaţa, care va fi găsită pe pieptul său, printre zdrenţe, de către părinţi.

Sf. Mc. Marin. Sfântul Mucenic Marin de sabie s‑a săvârşit pentru Hristos.