Cei aproape 1400 de etnici sârbi din judeţul Arad celebrează în noaptea de sâmbătă spre duminică, Anul Nou, pe rit vechi.

 Chiar dacă au serbat trecerea în noul an şi după Calendarul Gregorian, etnicii sârbi serbează trecerea în noul an şi în noaptea de miercuri spre joi (13/14 ianuarie), adică după Calendarul Iulian.

După cum a declarat , prof. Simion Jarco, preşedintele filialei locale a Uniunii Sârbilor din România, în municipiul Arad au fost organizate două 'Revelioane sârbeşti', petreceri la care sunt aşteptate peste 350 de persoane, atât sârbi cât şi prieteni de alte naţionalităţi ai acestora.
 'Cu toţii la ora 1.00 (ora României) în acelaşi timp, toţi sârbii din Banat şi din patria mamă, Serbia, vom ciocni cupele de şampanie şi ne vom ura 'Srecna Nova Godina' (An Nou Fericit), un an îmbelşugat şi cu sănătate, după care, conform tradiţiei,  vom sparge paharele, pentru a avea noroc şi a fi sănătoşi tot anul', a adăugat prof. Simion Jarco, preşedintele filialei Arad a USR.
 În judeţul Arad, sărbătoresc în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, trecerea în Noul An şi cei aproximativ 1400 de etnici ucraineni, majoritatea lor stabiliţi în acest judeţ începând cu anul 1990.
 Biserica Creştină şi-a fixat evenimentele după calendarul iulian, numit aşa după împăratului Iulius Cezar, din anul 46 înainte de Hristos.
 Prin Bula 'Inter Gravissimus', Papa Grigorie al XIII-lea a poruncit în anul 1582 o reformă calendaristică, prin care a impus calendarul gregorian, folosit în prezent  în majoritatea statelor lumii, între cele două calendare existând o diferenţă de 13 zile.
 Biserica Ortodoxă de rit vechi a stabilit şi sărbătorirea începutului Noului An în amintirea 'tăierii împrejur' (circumciziei) a Domnului nostru Iisus Hristos.
 La sârbi, Anul Nou se mai numeşte Crăciunul mic sau tânărul Crăciun. Anul Nou mai poartă numeşte în unele case  de Crăciunul femeilor, când se ard pe foc atâtea crenguţe de stejar câte femei sunt în casă şi se prepară kaşa din seminţe diferite, în unele locuri păstrându-se, din Ajunul Crăciunului, butucul de stejar ars.
 Obiceiurile sârbeşti menţin includ coacerea 'cestniţei', care s-a pregătit şi de Crăciun, o prăjitură din foietaj pus la uscat, cu nucă, stafide şi miere, al cărei nume vine de la cuvântul 'cestitati' (a felicita).
 De pe mesele de Anul Nou ale sârbilor nu lipsesc sarmalele, friptura şi vinul, dar nici nucile prăjite şi sărate, aducătoare de noroc şi prosperitate şi se cinsteşte cu vin pentru noroc, mulţi obişnuind ca în prima zi a Anului nou să bea vin roşu pentru a primi 'sânge nou'.
 În Kosovo, de exemplu, se spune că fata care 'nu se poate' mărita, trebuie să înnopteze în prag de An Nou, în casă străină şi va fi imediat peţită.
            Se spune că, dacă de Anul Nou ninge sau cerul este înnorat, va fi un an rodnic. De asemenea, la sârbi se spune că certurile sunt interzise în ziua de Anul Nou, pentru că oamenii vor fi urmăriţi de ghinion tot anul.