Prinţesa Caroline Murat, strănepoata lui Napoleon Bonaparte: „În 1968, la 14 ani, veneam la Conservatorul din București”

Autor: 

Strănepoata lui Napoleon Bonaparte (după sora sa, regina Neapolelui), Prințesa Caroline Murat alias pianista Caroline Haffner a concertat pentru prima dată la București în 1968, la vârsta de 14 ani. De atunci, a revenit de câteva ori în România, inclusiv pe scena Ateneului Român.

Pianista Caroline Haffner, care de mai bine de patru decenii domina scena muzicala a lumii, nu este alta decat... Printesa Caroline Murat. Poarta numele strabunicii ei, regina Neapolelui, sotia regelui Joachim Murat si sora Imparatului Napoleon Bonaparte. Pe linie materna, Printesa Caroline se trage din familie de asemenea celebra, originara din Salzburg. Sigmund Haffner a fost Mecena tanarului Wolfgang Amadeus Mozart, acesta din urma dedicandu-i, de altfel, doua piese: Serenada Haffner si Simfonia No. 35 Haffner. Cu asemenea stramosi, nu-i de mirare ca si Caroline a ales drumul artelor. Am cunoscut-o pe Caroline Murat la Venetia, in Palazzo Benzon, unde locuieste o buna parte din an (cu exceptia perioadelor in care evolueaza in concerte sau se ocupa de cele cateva programe muzicale pe care le conduce, in mai multe tari de pe mapamond). Surprinzator – sau nu? – la Venetia locuieste in apartamentul in care au trait candva frumoasa lor poveste de dragoste... Vasile Alecsandri si Elena Negri. Acolo, in acel apartament, am realizat si noi acest interviu.

"Pentru un muzician,Venetia e un lux extraordinar. E un oras care nu are decat zgomote naturale'

-Sunteti, prin nastere, prin radacini, prin studii si prin sperante, prin muzica, un cetatean al planetei. Exista insa un loc pe care il numiti "acasa' (desi tocmai aici nu aveti o proprietate a dumneavoastra, cum aveti in alte orase din Franta, Elvetia sau Italia). Si acest loc este Venetia... Venetia in care ati adus cu dv., ca un fel de penitenta a stramosilor, si un bust al Imparatului Napoleon...

Acum traiesc la Venetia, da. Calatoresc mult, dar imi dau seama ca locul de unde plec si unde ma intorc mereu este Venetia. Venetia ma inspira. Venetia mi-a schimbat viata. Cred ca Venetia e un oras de o modernitate extraordinara, pentru ca poti "trai" la Venetia, in comparatie cu alte capitale unde nu poti trai, nu poti circula, peste tot sunt ambuteiaje, oamenii sunt stresati. Nu exista o viata adevarata, nu se mai traieste in aceste orase si cu aceste orase. Paradoxal, se spune ca Venetia moare... Da, dar asta se spune de cateva secole. Insa eu ma uit la acele orase care sunt pe punctul de a muri sufocate... Eu, de exemplu, m-am nascut la Paris. Pot spune ca sunt parizianca. Parisul copilariei mele era un oras in care se putea circula, puteau fi admirate cladirile, puteam profita de un parfum al orasului... Stiti ca era la Paris un parfum specific, pe care-l dadeau platanii?... Ce frumoase erau atunci primaverile, la Paris, cu toate culorile lui...! Azi? Parisul e impachetat cu substante poluante; culorile s-au schimbat, totul a devenit opac... dar, atunci, erau culori vii, aceleasi culori care au inspirat pictori de geniu, nu? Toti pictorii de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolul XX au fost sensibili la culorile Parisului... Azi, au disparut. Parisul cred ca e pe punctul sa moara, nu Venetia. Fara a mai vorbi de lucrul complet idiot pe care il fac oamenii politici, care transforma acest Oras al Luminilor intr-un fel de Disney Land sau Disney World... Au facut patinoare in pietele istorice, etc. Comparativ, Venetia are un fel de modernitate in eternitate. Daca eternitatea e sa fie moderna, cu siguranta ca Venetia e moderna. La Venetia nu exista poluare, circulatie haotica a masinilor, stres. Pentru un muzician,Venetia e un lux extraordinar. E un oras care nu are decat zgomote naturale. Zborul pasarilor, pasii oamenilor... singurul lucru mecanic care se petrece e plutirea vaporetto-ului. Dar si acesta e totusi un zgomot mecanic caruia apa ii pune surdina... E fantastic. Venetia nu s-a schimbat, de cand o cunosc.

- Venetia este o fiinta care se naste si moare mereu, pentru a renaste iar. E Fenixul. La Fenice. Ce va inspira acest teatru sau scena teatrului, in general?

- Sunt muziciana si, prin meseria mea, am fost foarte des pe scena teatrului, pe scena, in general. Pentru mine, atunci cand intru intr-un teatru, parca ajung acasa. Teatrul nu e, dupa mine, chiar asa cum s-a spus, adica: un templu. E casa mea. Simplu. Chiar si mirosurile dintr-un teatru, absenta luminii naturale, lumina artificiala, toate compun una dintre cele mai mari bucurii pe care le am in viata, aceea de a face parte dintr-un spectacol foarte familiar. Teatrul e locul in care ma simt bine, ca artista. Atunci cand incepe spectacolul, aceasta casa devine locul magic in care luminile si umbrele fac parte dintr-un spectacol in care muzica mea ramane actorul principal. Daca ma simt ca acasa, inseamna ca am incredere sa spun si sa ma manifest asa cum stiu. Frumos si, uneori, sublim. Atunci teatrul-casa devine un mic templu al frumusetii. Nu stiu de ce, dar imi placea "La Fenice' cel dinainte de a fi ars. Avea mai putina stralucire, insa imi parea mai intim, mai aproape de ideea mea de casa. La Barcelona, am vazut tot un teatru care a ars, Lyceo. Un teatru de opera, in care am fost de multe ori. Si ma gandesc la destinul acestor tetare mari si tuburatoare care trebuie sa treaca, intr-o zi, proba focului, pentru a renaste. In aceasta categorie intra si Opera din Paris. Iar la Lyceo, incendiul a fost intr-adevar foarte violent..., dupa care a urmat o adevarata batalie, la Barcelona, pe proiectele de restaurare. Teatrele sunt locuri esentiale in viata unui oras. Ca bisericile si templele. Avem nevoie de sali de teatru, sali de opera si de concert. Avem nevoie de muzee. Toate fac parte dintr-un oras si cred ca Venetia are aceasta sansa extraordinara de a fi plina de frumusete, in toate formele ei. La Fenice e, intr-adevar, simbolul Venetiei, fenixul care renaste mereu din propria-i cenusa. Venetia nu va muri niciodata, stiu bine asta... Pentru ca aici timpul nu are un pret... E un privilegiu sa traiesti la Venetia. Cred ca am avut noroc...

- Ce vreti sa exprimati prin intermediul muzicii? Care e credo-ul dv.?

- E o intrebare complicata, pentru ca e o intrebare despre intreaga mea viata. Eu cant de la varsta de 4 ani. Inainte de a-mi incepe cariera, am studiat la Paris, Geneva, Viena, dar si la Moscova, fiind primul student din Occident invitat la Conservatorul "Ceaicovski'. Dar primul meu turneu de concerte a fost la Bucuresti. Era in 1968. Am venit in cadrul unui schimb intre Conservatorul din Paris si cel din Bucuresti. Am sustinut atunci un recital de muzica clasica franceza la Bucuresti, in sala Conservatorului, pe care l-am reluat apoi pe scena Ateneului Roman. Iata cat de aproape mi-a fost Romania, inca din primii mei ani ca artist. Dar sa revin la ce m-ati intrebat: credo-ul meu a fost intotdeauna sa cant din ce in ce mai bine. Si, mai ales, sa transmit. Am vrut intotdeauna sa comunic cu oamenii prin intermediul muzicii. Sa-i fac sa simta aceleasi lucruri minunate pe care le simteam eu. Cred ca e o sansa mare sa fii muzician. Pentru ca a canta reprezinta un act de iubire pentru compozitor, pentru muzica, iar daca esti pe scena – pentru public. Un artist poate fi platit pentru arta sa, ori nu, dar cred ca ceea ce e important pentru un artist nu sunt banii. Cred ca marii artisti, cei care si-au dedicat viata muzicii, cu adevarat... Eu am facut-o intr-o alta maniera: n-am avut curajul unor artisti care au sacrificat totul pentru muzica... Vedeti dv., un muzician care nu se gandeste decat la muzica, se aude, e perceput de ceilalti ca atare.... De exemplu, am multa admiratie pentru un pianist fabulos, Grigori Sokolov. Finalmente, pentru un muzician e foarte important a se autodepasi, in muzica, servind pur si simplu muzica.

"Femeile care isi fac mari cariere au si mari probleme in familie'

- Dv. nu sunteti dintre cei care "au sacrificat totul"...

- Eu..., eu m-am casatorit si am copii. Sigur, nu am parsasit niciodata scena. Insa am lasat putin deoparte cariera mea de artist pentru a ma dedica invatamantului artistic. Am multi studenti, deja. Ofer burse de studiu, in primul rand pentru pian, pentru ca e instrumentul meu preferat, dar si pentru violonisti. Nu doar la Venetia. Am ca bursier un violonist la care tin foarte mult si pe care il cheama Alexandr Assum, tatal lui e rus, iar mama lui ucraineanca. Sasa a obtinut o bursa de studiu si a trebuit sa-i cumpar o vioara... Da... iar pianistii mei, ei bine, sunt extraordinari! E o adevarata satisfactie pentru mine, aceea de a lasa locul pentru o noua generatie, de a o ajuta sa se ridice valoric. Pentru ca eu cunosc bine mediul muzical, nu e o problema pentru mine sa inteleg problemele pe care acesti tineri foarte talentati le au la debutul lor in lumea muzicala. Multi dintre ei incep cu talent aceasta meserie, fara sa aiba parinti muzicieni care sa-i inteleaga si care sa vrea sa investeasca in talentul lor. De aceeea, nu e chiar asa de usor sa introduci in mediul muzical un talent care nu e sprijinit de familie, de societate etc.

- Ca artist, poti sa raspunzi in mod egal familiei si profesiei?

- Intr-o oarecare masura, e imposibil sa le ai pe amandoua. Nu doar in muzica. Am prieteni cercetatori, oameni de stiinta, care lucreaza pana la ore tarzii in noapte si care traiesc mai mult in laborator decat in sanul familiei. Muzica nu e o munca oarecare pe care o faci pur si simplu, muzica presupune o munca imensa. In plus, sunt turneele, concertele. Deci, obligatoriu, in familie este necesar sa existe oameni generosi, care sa poata sa inteleaga ca nimic nu e mai important decat muzica. Adesea, muzicienii sunt cei care pleaca in turneu si uita totul, inclusiv de partenera lor, care poate fi o femeie foarte frumoasa, care are grija de copii si care-i iubeste etc. Am facut multe turnee cu artisti-barbati si am vazut comportamentul lor. Pot spune ca este o diferenta intre barbatii-artist si femeile-artist. Si cred ca femeile care isi fac mari cariere au si mari probleme in familie. E mult mai greu pentru femei. Dar e normal. Cand imi pregateam turneele internationale, recunosc, nu ieseam in societate, stateam in casa si nu vedeam pe nimeni, repetam la pian, traiam complet eutarhic. Stiam ca nu pot fi mare, acceptand, in acelasi timp, compromisuri. Iar viata de cuplu, de familie, cu copii, impune unele compromisuri. E normal si cred ca nu sunt conciliabile: viata de familie cu profesiunea de artist. Cel putin, nu pentru femei.

- Frumusetea va salva lumea. Ce ne invata muzica?

- Da, desigur, muzica ne arata ce inseamna frumusetea acestei lumi. Am colegi artisti care nu sunt neaparat si niste persoane extraordinare. Dar am intalnit amatori, de exemplu, care canta la un instrument si carora muzica le-a adus intelegerea celuilalt, pentru ca muzica reprezinta, deja, un gest de generozitate. Cand pictezi sau scrii, ramane o urma... Muzica nu e decat sunet. Ea nu exista decat ca o amprenta auditiva, care se pierde sau nu se pierde, in timp. Exista si partituri, bineinteles. Dar daca privim o partitura, ea nu ne spune nimic. Doar muzicienii pot "asculta" o partitura atunci cand o privesc. Ceea ce e minunat la muzica e ca ea se innoieste cu fiecare interpretare. Cantata de muzicieni diferiti, ea nu e aceeasi; exista acest contact incredibil intre compozitor si interpret, de-a lungul secolelor... Unii muzicieni au chiar impresia ca detin puteri de vrajitor, care comunica cu compozitorul intr-un mod secret. Interpretarile lui Rubinstein sau ale lui Horowitz, Dinu Lipatti, Clara Haskill par atinse de astfel de puteri... Schumann, Mozart – cu ei se "comunica" cel mai des. Sunt mii de pianisti care interpreteaza compozitiile lor, dar adesea nu auzim pianistul, ci comunicam si noi, direct, cu viziunea artistica a compozitorului. Pe urma, interpretarea mai seamana cu un fel de rugaciune. Faptul ca sunetul urca si apoi dispare... adresandu-se sufletului, ne face sa ne gandim numai la ceva bun... Eu nu gandesc altfel. Ma refer la muzica clasica, nu la cea moderna, gospel, de exemplu, care nu are semnificatie, dupa mine. Exista o ruptura intre o parte a muzicii contemporane, care nu contine nimic sacru - nu jazzul, oricum - si muzica clasica. Eu cred ca muzica e acolo unde poate sa-si pastreze caracterul sau sacru... Cea care poate fi cantata si in biserici la fel de bine ca pe o scena, intr-un teatru. Cea care are in esenta ei si poezie, si dragoste, si filosofie...

"Am prieteni care ma invita cu titlul de printesa si ma intreb pe cine invita ei: pe Caroline sau pe printesa cu numele Caroline?'

- Inseamna ceva pentru dumneavoastra faptul ca aveti stramosi ilustri? La Salzburg, o strada poarta numele familiei mamei dv., Haffner – astfel orasul a vrut sa-l onoreze pe Sigmund Haffner, care a fost si primar, in secolul al XVIII-lea. La Napoli, inca e prezenta memoria regelui Joachim Murat si a sotiei sale... Parisul si lumea intreaga il onoreaza pe Napoleon Bonaparte. Pana si Venetia, in care a intrat calare. Sunteti pianista Caroline Haffner, dar sunteti in acelasi timp si Printesa Murat...

- Printesa? Da, dar nu ma simt superioara prin acest titlu nobiliar. Din contra, ceea ce apreciez sunt stramosii mei. Ii iubesc. Cred ca am avut stramosi curajosi, straluciti, si cred ca macar acest lucru m-a ferit ca in viata sa fiu o femeie banala. Cobor din Caroline Bonaparte, sora lui Napoleon, care era o femeie brianta, inteligenta, curajoasa, care a facut mult pentru arta cand a fost regina Neapolelui, - pentru Teatrul San Carlo, pentru Pompei etc. Apoi, Joachim Murat, un alt stramos, care a fost comandantul celei mai mari sarje de cavalerie din istorie, mai mare decat cea a lui Alexandru cel Mare. Murat avea 30.000 de calareti. El statea in fruntea acestor oameni adesea fara sabie, numai cu cravasa. Mai cobor dintr-un alt foarte mare maresal, despre care Napoleon spunea ca era "brave des braves", Michel Ney. Mai cobor dintr-un poet. Prin bunica mea paterna, cobor din sora lui Henrich Heine si sunt foarte mandra de asta. Mai cobor din Sigmund Haffner, care a fost alaturi de Mozart si l-a inspirat. Toti acesti stramosi mi-au oferit onoarea de a fi urmasa lor. Cat priveste titlul meu nobiliar: eu inteleg ca acesta ma obliga sa fiu demna de ceea ce ei mi-au transmis, dar nimic altceva. Regatul Frantei s-a incheiat, acum e republica; la fel si in Italia. Eu sunt multumita de numele pe care il am. Titlul e ceva suplimentar, care face placere. Am prieteni care ma prezinta: Printesa Murat... Ma invita cu titlul de printesa si ma gandesc: pe cine invita ei? Pe Caroline sau pe printesa cu numele Caroline? Si asa, am inteles: titlul acesta place. Si sunt multumita. Am putina istorie in spate, sunt putin in istorie, deci sunt un martor al unei istorii glorioase si de care sunt mandra. Dar asta e totul. Nu ma simt deloc superioara, si cand intalnesc oameni brianti si talentati pot sa le acord toata admiratia, fara nici o emfaza. Pe urma, nu e, totusi, destul de practic. La granita, cand prezint pasaportul - in pasaportul meu e trecut si titlul de printesa - e amuzant cand vad vamesul ca incepe sa-mi puna o serie de intrebari. Cum ar fi in SUA, de exemplu, cand ma intreaba daca numele meu e Princesse sau Murat, poate chiar din simpla curiozitate, cred... Apoi, la reuniuni de familie, cu regi si regine... De exemplu, cunosc familia regala a Romaniei. Pe Regele Mihai, pe Principesa Margareta. Dar il cunosc si pe pretendentul la tron, pe Printul Paul... Am luat masa impreuna, cu ei, cu altii. Sunt reuniuni in care se intalnesc fosti suverani, fosti regi si foste regine. La aniversarea regelui Fouad al Egiptului, erau toti cei din familia de Savoia, din Sicilia, Bourbonii... Marea ducesa a Rusiei... Oameni care nu mai aveau nicio putere, dar care erau simpatici...

- Cum curge o zi din viata unei printese? Din viata Printesei Caroline Murat?

- O zi obisnuita din viata mea? E ca si a dvs. Doar ca eu nu sunt buna deloc in bucatarie. Nu-mi place. Dar am o viata ca toata lumea. S-au terminat timpurile acelea in care oamenii aveau pamanturi... parcuri... Bunica mea avea un palat la Paris, in care putea primi 700 de persoane. Avea si un parc, care se intindea pana la Sena... In acel palat a primit o multime de regi; Regina Victoria a venit la bunica mea... Bunicul meu, care era nascut, in 1898, era ruda cu Imparateasa Eugenie, sotia lui Napoleon al III-lea. Deci, acolo, era o viata de printi si de printese... Dar, de atunci, au trecut doua razboaie care au schimbat societatea, cu consecintele lor istorice, Tratatul de la Versailles, din 1919, care a schimbat frontierele si situatia, si razboiul al doilea, cand, dupa 1945, societatea n-a mai fost aceeasi. Venind in Europa, americanii au schimbat totul... Deci, a fi, azi, printesa aproape ca nu mai inseamna nimic. Mai putin printii si regii care domnesc. Spania, Monaco, Olanda, Marea Britanie... Am trait o vreme la Monaco si il cunosc bine pe Printul Albert. Dar nici viata de print nu mai e ce era. E deja mai mult "om" decat "print". Eu, adesea, am aceasta nostalgie a vietii pe care au trait-o parintii mei. Era, cred, o viata interesanta, pentru ca ei i-au intalnit, in epoca, pe toti oamenii importanti. Tata a fost prieten cu Jean Mermoz si cu Antoine de St. Exupery, a facut lucruri extraordinare pe care i le permitea titlul sau. Azi, e mai greu. Azi, conteaza mai mult banii decat titlurile princiare. Tatal meu spunea ca banii n-au nici o importanta. Dar asta, pentru ca era foarte bogat. La sfarsitul vietii, nu mai avea avere, dar a cunoscut ce inseamna bogatiile in timpul vietii. Sunt de acord cu papa si cred si eu ca banii n-au importanta. Desi societatea noastra a inlocuit multe valori morale si nobiliare cu unele mai dure, bazate pe puterea banului.

"Ma dedic concertelor caritabile'

- Ce proiecte aveti? In viata? In muzica?...

- Concerte. La Geneva, mai intai. Apoi pregatesc Festivalul de la Gstadt. Acolo, se va turna un film cu Luigi Nono, un foarte mare compozitor venetian, care va fi facut de fiica lui, Serena Nono. Am un mare proiect cinematografic, pentru ca sunt o apropiata a Fundatiei Felinni pentru cinema – ador cinematograful. Pregatim o mare expozitie Felinni pentru luna septembrie, la Venetia. Pe urma, am o intalnire la Sion, unde ma voi intalni cu presedintele Consiliului de ministri din Cantonul Valais, pentru ca aceasta Fundatie Felinni e situata acum in acest canton. Mai am un proiect de festival la St. Tropez, dar si calatorii peste tot... Un an frumos si interesant. Ma bucur de aceasta liniste pe care o am aici, la Venetia, si care ma face sa ma simt mai libera in gandire, pentru a reflecta la toate acestea... In urma cu cativa ani, am revenit la Bucuresti, la invitatia unuia dintre ambasadorii Frantei. Am dat atunci un concert in beneficiul unei fundatii. Dau multe concerte pentru astfel de fundatii de caritate. Am fost in Grecia pentru a strange fonduri, pentru ca spitalele nu au bani, am incercat sa-i fac sa se miste pe miliardarii greci – sunt multi bani grecesti in Elvetia... Dar, din nefericire, miliardarii nu sunt interesati de soarta tarii lor... Am incercat, la Atena, sa strang fonduri pentru tratamentul femeilor cu cancer la san. In Grecia nu se aloca suficienti bani pentru asta... O ajut pe Printesa Caroline de Monaco si cant la Paris gratuit, pentru ea, in proiectele ei caritabile; am cantat la Versailles pentru a-l sustine pe profesorul Caillard, care cerceteaza problemele cancerului... Deci, eforturile mele merg catre strangerea de fonduri pentru cercetari medicale si pentru acordarea de burse pentru tineri muzicieni.

- Va ganditi si la un proiect in care sa vizati Romania? Poate chiar aici, la Venetia, unde Nicolae Iorga a imaginat un spatiu dedicat tinerilor bursieri romani...

- Dar mi-ar placea sa ma ocup de partea muzical-artistica a tinerelor talente din Romania. Mi-a placut programul festivalului "Dimitrie Cantemir' al IRCCU "Nicolae Iorga' din perioada Carnavalului. Sunt un pic furioasa ca am ratat concertele... Mi-ar placea sa-i invit pe muzicienii romani sa participe la un Festival, la Bodrum, in Turcia. E un proiect un pic... familial, fiica mea mai mare va face ceva acolo, si programul festivalului "Dimitrie Cantemir' de la Venetia este exact genul de program care poate fi interesant in Turcia. Nu prea cunoasc lumea balcanica...In ianuarie 2012, insa, la festivalul meu muzical de la Gstad, in Elvetia, a cantat si un tanar roman, o voce exceptionala, Narcis Iustin Ianau. Vom mai auzi de el.

- Dar despre marii romani care au trait la Paris sau la Venetia, ce stiti?

- Tatal meu avea o carte cu dedicatie de la Martha Bibescu. Traia la Paris. Spre sfarsitul vietii ei, a avut probleme finaciare si stiu ca a fost protejata unchiului meu. Am fost in apartamentul sau, cand eram mica. Locuia in Bulevardul St. Germain. Proust a fost prieten cu tatal meu. In cartea sa, "Pastiches et melanges", scrie despre tata spunand ca straluceste de frumusete in toate. Proust fusese prieten cu doi printi Bibescu, fiii unei mari pianiste, Elena Bibescu. Era o lume despre care tata mi-a povestit, dar o lume care nu mai exista... Exista, in schimb, o alta lume, o lume a artei contemporane, cu toti miliardarii sai care cumpara panze de pictori celebri.... Imaginati-va ca, in urma cu putin timp, am fost la Versailles, la masa cu familia Printului Sturdza, care locuieste la Zurich. Are o banca la Geneva. Acum e la pensie si afacerea a fost luata de fiul sau, care e un om formidabil. Am fost la casatoria acestui Sturdza, in Romania. S-au casatorit intr-un castel de familie. Nu mai stiu exact unde era... Imi face intotdeauna placere sa stau de vorba cu romani ... Cultura dvs, tara dvs... mereu descopar lucruri, intamplari, istorii frumoase. Oameni fumosi...

Interviu realizat de Simona Lazăr și Valentin Țigău, la Veneția, în 14 februarie 2012

Sursa foto: www.carolinemurat.com

REPORTAJE

Semnele cerului pe ii şi pe poale
Cândva, portul popular făcea parte din viaţa de zi cu zi a românilor, iar gospodinele se întreceau
Bucureştii
Conu Victor Eftimiu îşi purta cu multă distincţie şi bonomie trupeşa-făptură. Obişnuia a spune despre sine:
Picatura de cultura. Avram Iancu, liderul Apusenilor
Avram Iancu, "Craisorul muntilor" a militat pentru apararea drepturilor sociale si nationale ale romanilor si
Mica evadare
În zilele lipsite de glorie de sub Mihail Sturza, în anul 1848, fierbea sângele în venele
Sistemul penitenciar din România, la 1911
Cu mai mult de o suta de ani in urma, situatia sistemului penitenciar romanesc devenise subiect de presa la ordinea
Hofball, mare bal, marele vals
Adevăratele baluri vieneze au fost şi vor rămâne doar cele ticluite cu meşteşug, îndemânare şi
Domnul Cocea de vorbă cu Pantelimon. JURNALISTUL ȘI TÂLHARUL
Reportajele pitoresti pe care N.D. Cocea le scrie (despre intalnirea cu Pantelimon, dar si cu mama acestuia, despre
Tangoul, dansul „diavolilor roșii”, proscris la Vatican
Motto: „Va fi greu ca Tango să fie combătut, căci are prea multe... defecte. Puterea lui constă tocmai în
Cum s-a întâlnit tâlharul Pantelimon cu jurnalistul N.D. Cocea şi prinţul Aristide Caradja
Nu era nici Andrii Popa, nici vestitul haiduc Sapte-Cai, nici Robin Hood si nici Zigomar, eroul celebru al lumii de
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
Tăblițele cerate de la Roșia Montană – o pagină de istorie mai puţin cunoscută
Descoperite acum aproape 2000 de ani, tăbliţele cerate de la Roşia Montană reprezintă documente unice de o valoare
Babele de la Ulmet – pietrele de legendă din Ţara Buzăului (VIDEO)
România ascunde comori naturale deosebite, însă din păcate, cele mai multe dintre ele sunt foarte puţin
Locuri din România încărcate de mister.
Lumea în care trăim ascunde multe locuri și fenomene misterioase, cu taine încă nedescifrate de către
Voiaj în Balkania cea gustoasă
Fără de sfârșit sunt drumurile Balcanilor, în poveste! Și neasemuite sunt personajele care călătoresc pe
Biserica de sub ape, un edificiu ce poartă amprenta jertfelor comuniste (Video)
Un sat din Transilvania, situat în Munții Gilău, la altitudinea de peste 1000 m, păstrează ruinele unui edificiu
Cutume populare de Vovidenie. Restricții și dezlegări de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică
La implinirea varstei de 3 ani, Fecioara Maria este dusa la Templu si incredintata preotilor. Timp de 12 ani a studiat
VIDEO. Crucea Caraiman - monumentul istoric impunător de pe culmile Carpaților
Valea Prahovei nu ar avea farmecul care a consacrat-o fără crucea Caraiman, un reper binecunoscut al zonei, care
A prevăzut Nostradamus victoria lui Trump?
La întrebarea asta, fanii președintelui (deja) ales al Statelor Unite vor răspunde în cor: Da! Totul a fost
Adevărul despre construcţia chiliei părintelui Arsenie Boca de la Sâmbăta de Sus
Aflată într-un loc aproape inaccesibil, săpată în munții Făgăraş pe marginea unei stânci la o
Oraşul subteran de sub Sarmisegetusa – comoara ascunsă a dacilor
Un studiu arheologic complex, realizat cu aparate speciale de detectare a zidurilor şi a obiectelor îngropate a
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Fraţii Petreuş au purtat în suflet satul natal, Glod, indiferent de locul în care au poposit
Născuţi pe meleaguri maramureşene, fraţii Ştefan şi Ion Petreuş au îndrăgit muzica din anii nevârstniciei.
Au trecut 7 ani de la dispariţia Valeriei Peter Predescu
Valeria Peter Predescu s-a născut în octombrie 1947, la Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud. A debutat în 1971,
Sofia Vicoveanca a primit în dar un timbru vocal inconfundabil după ce a devenit mamă
Sofia Vicoveanca s-a născut la 23 septembrie 1941 în comuna Toporăuți, în inima Bucovinei. A avut o
Maria Ciobanu încânta musafirii părinţilor în copilărie
S-a născut pe plaiuri vâlcene şi este îndrăgită de românii din toate colţurile lumii. Maria Ciobanu
Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş, “duel” pentru premiul I în perioada studenţiei
În perioada studenţiei, între Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş exista o mare concurenţă chiar dacă
Lioara, însurăţirea fetelor de pe Valea Crişului Negru
Cine n-a auzit şi n-a îndrăgit minunatul cântec “Lioară, Lioară” interpretat de Florica Bradu?
Elena Roizen, vocea care ne-a adus Dobrogea aproape
Elena Roizen s-a născut la 1 februarie 1945 la Ovidiu, judeţul Constanţa şi a debutat în 1965 la Radiodifuziunea
Daciana Ungureanu aşază simbolistica tradiţională pe vase din lut
Poposesc, deseori, la Novaci – Pociovaliştea – într-un univers tainic, într-o lume conturată cu
Biserica din Dretea, o bijuterie a meşterilor ţărani de odinioară, în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului
Din vechime, meşterii lemnari au creat cu un rafinament aparte biserici din lemn. În jurul bisericilor s-au
Daniela Condurache a visat de mică să devină artistă
Interpreta Daniela Condurache s-a născut la 23 mai 1962 în localitatea Stănceşti, judeţul Botoşani. A avut o
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Și oamenii mari sunt oameni: Femeia cu barca
S-a împământenit obiceiul ca începutul de martie să fie dedicat frumuseții femeilor. Așa că ne
Ghid de bune maniere. Cum alegem mărțișoarele și cum le dăruim
Bună ziua om bine educat și cu alese însușiri. Azi legăm cuvintele cu șnurul roșu-alb, ca ața de mărțișor ce
VIDEO. Satul unic din Apuseni, în care se spune că soarele răsare de două ori
Satul cu case albe, ascuns într-o imensă căldare de granit este prima localitate rurală care a fost distinsă
Ghid de bune maniere. Lecția de respect a lui Alexandru Ioan Cuza. Ce-avem de învățat?
Bună ziua om bine educat și cu alese însușiri. O zi cum este cea de azi – cu plinătatea ei de
Când două inimi se unesc Concert şi lansare CD Valentin Sanfira, la Sala Radio
Primul concert din anul 2017 al Orchestrei de Muzică Populară Radio va avea loc duminică, 22 ianuarie, ora 17:00, sub
Ghidul bunelor maniere. Cum refuzăm (politicos) invitația de a mânca, atunci când suntem în vizită
Bună ziua om bine educat și cu alese însușiri. Zice o vorbă din bătrâni că.. baba călătoare n-are
Satul occidental care ne demostrează că
Că "și la noi se poate" este un adevăr de care, în adâncul sufletului, toți suntem convinși. Puțini dintre
Ghidul bunelor maniere. Cum ne comportăm în relația de cuplu. Ce trebuie să facă El?
Cine crede că un cod al bunelor maniere își găsește utilitatea numai după ce ai trecut pragul casei tale, după ce
Ghidul bunelor maniere. Cum ne îmbrăcăm în casă și în afara ei
 Azi vreau să vorbim despre îmbrăcămintea de casă, îmbrăcămintea de oraș, hainele de zi și cele de
Ghidul bunelor maniere. Reguli pe care și Moș Nicolae trebuie să le respecte, când merge în case cu bebeluși
Bună ziua om bine educat și cu alese însușiri. Ce ți-a adus Moș Nicolae noaptea asta? Ce-ai găsit
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Caragiale și berăriile lui falimentare. Mică istorie romanțată
C-o fi fost grecotei sau armân, ori poate corcitură dintr-acestea două (sau, și mai rău, dintre alte câteva
Si oamenii mari sunt oameni: La masa cu regale Carol I
Regele Carol I era considerat un om dur, dar corect, disciplinat și riguros. Avea un program bine stabilit, inspirat de
Gala Premiilor Muzicale Radio România
Radio România organizează cea de-a XV-a ediţie a Premiilor Muzicale Radio România. Gala de decernare a
Și oamenii mari sunt oameni: Amintiri din copilărie
Despre Mircea Eliade știm, sau ar trebui să știm că a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof. A fost
Și oamenii mari sunt oameni: Prințesa aviației românești
Despre Marina Știrbey, fiica lui George și nepoata lui Alexandru Știrbey, se poate afirma, fără niciun dubiu, că a fost
Goliat din România, uriașul care a lăsat în urmă o legendă și expresia „cogeamite” (VIDEO)
Când vrem să descriem mărimea impresionantă, apelăm adesea la expresia "cogeamite" / ”coşcogeamite”,
Și oamenii mari sunt oameni: Lecția de perseverență a lui BIRLIC (VIDEO)
Grigore Vasiliu-Birlic, actorul mărunt cu o figură desprinsă parcă dintr-o caricatură a fost considerat Louis de Funes
Și oamenii mari sunt oameni: Caragiale inedit
Puțini scriitori au reușit, de-a lungul istoriei literaturii, să se identifice cu specificul social și mental al
Și oamenii mari sunt oameni: Tudor Arghezi, nominalizat la Nobel
Toată lumea a citit cel puțin o dată versuri semnate de poetul de la Mărțișor. Puțini știu însă faptul că Tudor
„Casa Mare” - Teatrul Național din Chișinău, la București și Iași
„Casa mare”, „camera/casa bună”, „camera cu rudă” ori „casa de părade”
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10

ULTIMELE ŞTIRI

O frunză de spanac, transformată în țesut uman, poate salva numeroase vieți

Cercetările au revoluționat felul în care privim astăzi viața. Cele mai ...

1.800 de femei din zone defavorizate au beneficiat de controale medicale gratuite în 2016

 

Fundația Renașterea a derulat anul trecut, cu sprijinul Roche ...

Greenpeace România a lansat campania pentru energie curată “Energy Citizens”

 

Campania pentru energie curată a Greenpeace România are în ...

A XV-a ediție a Reuniunii de primăvară a corurilor din Argeș se va consuma în această seară

Astăzi, în Argeș se încheie cea de-a XV-a ediție a manifestării ...

Femeile din 20 de comune bistrițene pot face gratuit teste pentru depistarea cancerului de col uterin

Femeile cu vârsta între 25 şi 64 de ani din 20 de localităţi ale ...

A înflorit laleaua pestriţă, una dintre cele mai rare şi solitare flori

Spectacol al naturii pe Șesul Orheiului în Bistrița-Năsăud. A ...

România trece la Ora de Vară

În noaptea de sâmbătă spre duminică, adică între 25 și 26 ...

Ziua Națională a Pădurilor, sărbătorită pentru prima dată în țara noastră

Astăzi, 25 martie, sărbătorim pentru prima dată Ziua Națională a Pădurilor, ...

Ora Pământului 2017, sărbătorită sâmbătă în toată țara

Milioane de oameni din întreaga lume sărbătoresc mâine, 25 martie, ...

Gala Premiilor Muzicale Radio România

Radio România organizează cea de-a XV-a ediţie a Premiilor Muzicale Radio ...

Portalul Inspectorul Padurii va fi îmbunătățit

Ministerul Apelor și Pădurilor anunță implementarea unor îmbunătățiri ...

Finanțare de la Guvern pentru 16 Grupuri de Acțiune Locală pentru Pescuit

 

Ministrul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Petre DAEA, a aprobat, ...

Schimbări la nivelul conducerilor unor prefecturi

 

Executivul a adoptat în ședința din 22 martie o serie de ...

Guvernul continuă finanțarea programelor de mediu

 

Guvernul va finanța, în anul 2017, proiecte și programe pentru ...

Un an fără fumat în spațiile publice închise din România

Intrarea în vigoare, în luna martie 2016, a legii care interzice ...

REŢETE DE SUFLET

Nunțile miezului de vară și-o rețetă neobișnuită, de purcel împănat cu boabe de strugure
Exista un moment cu totul special in vara cand nuntile intra intr-o rotire fara sfarsit. Fara sfarsit am spus? Nu, nu
Rețeta de suflet. Firul de indrușaim
Plimbare leneşă pe străzile pieptişe ale Chorei. Peste capetele de ţiglă roşie ale caselor îndesate unele
Rețeta de suflet. Un gând de Înălțare
Pe-acasa pe la noi, in Moldova bunicilor, ziua de Ispas trecea cu oua rosii, cu ceapa si usturoi verde, cu o pulpa de
Rețeta de suflet. Plăcinte coapte în „ler”
În ler – cuptorul tradiţional al moţilor – se fac «şi pânea, şi prăjiturile, şi
Rețeta de suflet. De la „crudivorism” la „raw vegan”
Cine îşi imaginează că dieta vegană fără foc (raw vegan) este o invenţie – şi o cucerire - a timpului pe
Rețeta de suflet. Poveste de la conac
S-a intamplat sa gasesc intr-o zi, in galantarele unui supermarket, potarnichi. Pasaruici mari abia cat pumnul unui
Rețeta de suflet. Marea bucătărie uitată a Ardealului
Gastronomia Ardealului a fost, în istorie, unul dintre marile câştiguri ale artei culinare. Ceea ce avem de
In Evul Mediu, primele reţetare care apar sunt in strănsă relaţie cu cărţile de medicină. In "Antidotarium Mesuae"
Rasfoiesc, cu placerea de a descoperi gustul altei epoci, paginile unei carti de Constantin Bacalbasa. Tiparita inainte
Rețeta de suflet. O ciorbă și legenda ei
Creatorii de rețete (tradiționale!), ca și creatorii de folclor, nu sunt numai apanajul unui timp care a trecut. Un
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Reteta zilei de marți. Salată de lăptuci, cu păpădie, arpagic și tarhon
O data cu primavara ne simtim inspirati sa gatim altfel. Dam mai multa importanta culorilor din farfurie. Verdele crud
Rețeta zilei de luni. Imam Bayaldî
Nu e gospodina in Dobrogea sau in tot intinsul sudic al Romaniei care sa nu stie sa gateasca imam baialdi, adica vinete
Rețeta zilei de duminică. Scordolea pentru mese de post, dezlegari si pranzuri de frupt
„Un sos balcanic” - il numeste Radu Anton Roman - neincercand sa-i afle radacinile adanci (desi o oarece
Rețeta zilei de sâmbătă. Păstrăvi mănăstirești, pentru Buna Vestire
La Buna Vestire (25 martie) incepe pamantul a prinde culoare verde, ieşind iarba şi toate celelalte plante. De
Rețeta zilei de vineri. Musaca de post
Din Targu Carbunesti, trecand dealul, pe langa stadion, Manastirea Camaraseasca apare calatorului curios ca o minune.
Rețeta zilei de miercuri. Toci sau tocinei de cartofi
Toci - in Tinutul Neamtului. Tocinei - in Bucovina. Oricare le-ar fi numele - si oricare ar fi diferentele de reteta -
Rețeta zilei de vineri. Chiftele de năut ca în Sfântul Munte
Si daca astazi va aducem dinainte un fel de mancare din alta parte a lumii, nu inseamna ca am renunțat la preocuparea
Rețeta zilei de joi. Prăjitură deșteaptă
Despre prăjitura aceasta tot se aude printre gospodine. Păstrează gustul retetelor romanesti de odinioară, dar
Rețeta zilei de duminică. Pilaf ca la Sfântul Munte
Viata la manastire presupune impunerea unor restrictii, inclusiv in alimentatie, pe care oamenii de rand le pot aplica
Rețeta zilei de luni. Linte făcăluită
Cine stie cate dintre vechile retete romanesti sunt pierdute? Dar, cu rabdare, le putem regasi... Fara indoiala,
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10

TRADIŢII

Noul Pavilion Muzeal Multicultural de la Muzeul Astra din Sibiu
La sfârșitul lunii noiembrie s-a finalizat componenta proiectului Patrimoniu Deschis care prevede construcția
Povestea lăzilor săseşti din Transilvania ajunge în capitala ţării
Fiind gândită de la început ca o expoziţie itinerantăPovestea lăzilor săseşti din Transilvania
”Lada cu zestre. Nunta în tradiţia şi cultura din Nordul Rusiei”
Expoziţia ”Lada cu zestre. Nunta în tradiţia şi cultura din Nordul Rusiei” se va deschide joi,
Sărbătoarea Zaibărului şi a Prazului”, în municipiul Băileşti
Primăria Municipiului Băileşti, Consiliul Local Băileşti şi Casa de Cultură „Amza Pellea” organizează, pe
Global Mindscape, în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti, Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu şi
Cea de-a şasea ediţie a Divan  Film Festival a ajuns la final
Duminică, 30 august, s-a încheiat cea de-a șasea ediție a DivanuluiDegustătorilor de Film și Artă Culinară,
Festivalul ,,Tarafuri şi Fanfare
Primăria Municipiului Craiova şi Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă organizează astăzi, cea de-a X-a ediţie a
Târgul Comunităţilor Rurale, editia a III-a
O zonă pe care multă lume încă nu o cunoaşte, va fi ,,expusă” în acest sfârşit de
Festivalul Tarafuri şi Fanfare, ediţia a X-a
Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu, Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă şi Asociaţia Culturală GRIGORE LEŞE
Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare
Unicul festival din ţară ce reuneşte tradiţii, arte şi realităţi culturale din ţară şi din străinătate, se
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Ceramica de Horezu, marcă identitară a românilor
Un meşteşug tradiţional unic, practicat atât de bărbaţi, cât şi de femeile din partea de nord a judeţului
Moara de apă din Topleţ macină porumb la Muzeul ASTRA
În luna iunie a anului trecut, două mori din patrimoniul Muzeului ASTRA, una de apă şi alta pe tracţiune
Micii mari meşteşugari din nou la Sibiu!
În perioada 29 iulie - 2 august 2015, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului găzduieşte cea de aXX-a
Semne în lemn de Maramureș
Cadre pentru ușă, poartă, fereastră. Mii de troițe din lemn. Mult lemn. Pentru o viață și pentru mai multe vieți.
„Stuful românesc e beton”... pentru constructorii de case din Europa
Delta Dunării este cea mai mare rezervație naturală din Europa. In anul 1991 a dobândit recunoașterea
Mobilă pentru totdeauna
Meșterii satului de odinioară creau obiectele necesare gospodăriilor sătești. Fiecare obiect poartă denumiri arhaice de
Civilizaţia rurală a lemnului
Lazile de zestre, dulapurile, blidarele, culmile de pat etc., aceste obiecte pline de farmec si mister, realizate de
Ţesutul, artă şi meşteşug
Fragmente de tesaturi au fost descoperite datand inca din epoca bronzului pe teritoriul tarii noastre, mai precis
Să învârtim iar roata olarului
Olaritul reprezinta o indeletnicire pe care noi romanii o mostenim din adancul timpurilor, de la indepartatii nostri
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
”Face umbră pământului degeaba„
Zicem, câteodată, fiind excesiv de critici la adresa cuiva ce ni se pare că pierde mult timp nefăcând nimic
”Leneșul mai mult aleargă”
Cum o fi asta?! După ce că leneșul este leneș, cum să alerge așa de mult încât să i se ducă buhul de
”Hoțul cu un păcat, păgubașul cu mai multe”
Mda! Am citit odată că un asemenea proverb trebuie să-l fi inventat un mare hoț ce s-a pomenit vorbind pentru a se
”Năravul din fire, n-are lecuire”
Da, un viciu persistent în viața noastră ar putea însemna o nărăvire la obiceiuri nu tocmai ortodoxe sau
Nu râvni la bunul altuia
Practic, proverbul acesta, derivă din cea de-a zecea poruncă sfântă și care te îndeamnă... ” Sa nu
”Mi-am răcit gura de pomană”
Sau, ți-ai răcit gura degeaba, sau și-a răcit gura de pomană, iată vorbe rostite de cei ce vor constata de-alungul
”Când ne-o fi mai rău să ne fie ca acum”
Nu cunosc vreo vorbă care să mă intrige mai mult ca aceasta! Păi, cum să pot să o accept, așa cum vine ea din
”Când omul cade, îi piere și umbra”
Rostesc vorba aceasta și îmi vine brusc să mă uit în spate, sau în lateral; de mult nu mai știu dacă
”Rău cu rău dar mai rău fără rău”
Păi, da, este un lucru dovedit că trăind lângă un om rău, mult timp, când acesta dispare, toate
”Vecinul de lângă casă niciodată nu te lasă”
Iată un proverb care te face să zâmbești, de cum îl rostești, mai ales dacă ești de pe la țară! Cei care
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Lăsata Secului, ziua în care se cere iertare și se aprind focuri uriașe.
 Lăsata Secului reprezintă o sărbătoare ce semnifică ultima zi când se mai poate mânca "de dulce",
Dragobetele, sărbătoarea românească a dragostei
În tradiţia românească, Dragobetele marca începutul primăverii, fiind ţinut înainte de 1
Sfântul Vlasie, în popor
Sfântul Vlasie,  episcopul Sevastiei, este pomenit, an de an, pe 11 februarie. Sărbătoarea lui continuă
Tradiții de Bobotează
Boboteaza are, pe lângă înţelesurile creştine, trăsături de mare sărbătoare populară. În ziua
Ce tradiții mai păstrează românii de Anul Nou?
Tradițiile străvechi de Anul Nou continuă să fie păstrate cu sfințenie în satele românești, in ciuda
Crăciunul în tradiția românească
Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivitățile Crăciunului românesc.
Tradiții de Ignat
În fiecare an, pe 20 decembrie, în România se sărbătorește Ignatul, ziua în care este permisă o
TRADIȚII și OBICEIURI de Sfântul Nicolae! Ce să nu dăruiești niciodată celor dragi în această zi
TRADITII si OBICEIURI de Sfantul Nicolae 2016. Ziua de 6 Decembrie este un prilej de bucurie, mai ales pentru copii.
Sfântul Andrei, apărătorul de lupi
În tradiţia populară, Sf. Ap. Andrei este numit şi cap de iarnă, în sensul că odată cu prăznuirea sa din
Lăsata Secului 2016: Ce nu ai voie să faci azi! E păcat mare!
Postul Craciunului este primul post din anul bisericesc si ultimul din anul calendaristic. Cu o zi inainte de intrarea
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10

CALENDARUL TRADIŢIILOR POPULARE

Aprilie
Solomon a făcut ca luna lui april e jumătate cald şi numai jumătate frig, ca să poată oamenii samana pământul, să se
Martie
Mart e cea mai nesănătoasă lună; mart se numără din ziua de Sf. Toader şi ţine mai tot postul. În ziua ceea
Februarie
Poporul zice că luna lui februarie este: ferică şi desferică. Poate că unde în luna lui februarie începe a
Ianuarie
Începeţi să deregeţi gardurile, cercetaţi des prin pivniţă poamele, zarzavaturile; aerisaţi pe la amiazi
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
Cum măsurau sătenii timpul
Măsurarea timpului pentru țăranul de odinioară nu se facea exact și precis ca astăzi. ”Timpul Țăranului este mai puțin
Momentele zilei
Înainte de răsăritul soarelui Ȋn popor se spune că trebuie să te scoli înaintea soarelui, căci e păcat să răsară
«
»
  • 1
  • 2
Iarna
Tradiţii:   Iarna se numeşte tot răstimpul cât ţine omăt. Ea se începe la Sf. Nicolae şi durează până la
Toamna
Tradiţii:   Toamna se începe de la Sf. Maria Mică şi durează până la Sf. Nicolae, 6 decembrie. Când tună
Vara
Tradiţii:   Vara începe cu Sf. Onofrei şi durează până la Sf. Maria Mică, 8 septembrie. Miezul verii sau
Primăvara
Tradiţii:   Primăvara se începe, după unii, cu prima lune din martie, după alţii când se sfârşesc zilele
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4