Prinţesa Caroline Murat, strănepoata lui Napoleon Bonaparte: „În 1968, la 14 ani, veneam la Conservatorul din București”

Autor: 

Strănepoata lui Napoleon Bonaparte (după sora sa, regina Neapolelui), Prințesa Caroline Murat alias pianista Caroline Haffner a concertat pentru prima dată la București în 1968, la vârsta de 14 ani. De atunci, a revenit de câteva ori în România, inclusiv pe scena Ateneului Român.

Pianista Caroline Haffner, care de mai bine de patru decenii domina scena muzicala a lumii, nu este alta decat... Printesa Caroline Murat. Poarta numele strabunicii ei, regina Neapolelui, sotia regelui Joachim Murat si sora Imparatului Napoleon Bonaparte. Pe linie materna, Printesa Caroline se trage din familie de asemenea celebra, originara din Salzburg. Sigmund Haffner a fost Mecena tanarului Wolfgang Amadeus Mozart, acesta din urma dedicandu-i, de altfel, doua piese: Serenada Haffner si Simfonia No. 35 Haffner. Cu asemenea stramosi, nu-i de mirare ca si Caroline a ales drumul artelor. Am cunoscut-o pe Caroline Murat la Venetia, in Palazzo Benzon, unde locuieste o buna parte din an (cu exceptia perioadelor in care evolueaza in concerte sau se ocupa de cele cateva programe muzicale pe care le conduce, in mai multe tari de pe mapamond). Surprinzator – sau nu? – la Venetia locuieste in apartamentul in care au trait candva frumoasa lor poveste de dragoste... Vasile Alecsandri si Elena Negri. Acolo, in acel apartament, am realizat si noi acest interviu.

"Pentru un muzician,Venetia e un lux extraordinar. E un oras care nu are decat zgomote naturale'

-Sunteti, prin nastere, prin radacini, prin studii si prin sperante, prin muzica, un cetatean al planetei. Exista insa un loc pe care il numiti "acasa' (desi tocmai aici nu aveti o proprietate a dumneavoastra, cum aveti in alte orase din Franta, Elvetia sau Italia). Si acest loc este Venetia... Venetia in care ati adus cu dv., ca un fel de penitenta a stramosilor, si un bust al Imparatului Napoleon...

Acum traiesc la Venetia, da. Calatoresc mult, dar imi dau seama ca locul de unde plec si unde ma intorc mereu este Venetia. Venetia ma inspira. Venetia mi-a schimbat viata. Cred ca Venetia e un oras de o modernitate extraordinara, pentru ca poti "trai" la Venetia, in comparatie cu alte capitale unde nu poti trai, nu poti circula, peste tot sunt ambuteiaje, oamenii sunt stresati. Nu exista o viata adevarata, nu se mai traieste in aceste orase si cu aceste orase. Paradoxal, se spune ca Venetia moare... Da, dar asta se spune de cateva secole. Insa eu ma uit la acele orase care sunt pe punctul de a muri sufocate... Eu, de exemplu, m-am nascut la Paris. Pot spune ca sunt parizianca. Parisul copilariei mele era un oras in care se putea circula, puteau fi admirate cladirile, puteam profita de un parfum al orasului... Stiti ca era la Paris un parfum specific, pe care-l dadeau platanii?... Ce frumoase erau atunci primaverile, la Paris, cu toate culorile lui...! Azi? Parisul e impachetat cu substante poluante; culorile s-au schimbat, totul a devenit opac... dar, atunci, erau culori vii, aceleasi culori care au inspirat pictori de geniu, nu? Toti pictorii de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolul XX au fost sensibili la culorile Parisului... Azi, au disparut. Parisul cred ca e pe punctul sa moara, nu Venetia. Fara a mai vorbi de lucrul complet idiot pe care il fac oamenii politici, care transforma acest Oras al Luminilor intr-un fel de Disney Land sau Disney World... Au facut patinoare in pietele istorice, etc. Comparativ, Venetia are un fel de modernitate in eternitate. Daca eternitatea e sa fie moderna, cu siguranta ca Venetia e moderna. La Venetia nu exista poluare, circulatie haotica a masinilor, stres. Pentru un muzician,Venetia e un lux extraordinar. E un oras care nu are decat zgomote naturale. Zborul pasarilor, pasii oamenilor... singurul lucru mecanic care se petrece e plutirea vaporetto-ului. Dar si acesta e totusi un zgomot mecanic caruia apa ii pune surdina... E fantastic. Venetia nu s-a schimbat, de cand o cunosc.

- Venetia este o fiinta care se naste si moare mereu, pentru a renaste iar. E Fenixul. La Fenice. Ce va inspira acest teatru sau scena teatrului, in general?

- Sunt muziciana si, prin meseria mea, am fost foarte des pe scena teatrului, pe scena, in general. Pentru mine, atunci cand intru intr-un teatru, parca ajung acasa. Teatrul nu e, dupa mine, chiar asa cum s-a spus, adica: un templu. E casa mea. Simplu. Chiar si mirosurile dintr-un teatru, absenta luminii naturale, lumina artificiala, toate compun una dintre cele mai mari bucurii pe care le am in viata, aceea de a face parte dintr-un spectacol foarte familiar. Teatrul e locul in care ma simt bine, ca artista. Atunci cand incepe spectacolul, aceasta casa devine locul magic in care luminile si umbrele fac parte dintr-un spectacol in care muzica mea ramane actorul principal. Daca ma simt ca acasa, inseamna ca am incredere sa spun si sa ma manifest asa cum stiu. Frumos si, uneori, sublim. Atunci teatrul-casa devine un mic templu al frumusetii. Nu stiu de ce, dar imi placea "La Fenice' cel dinainte de a fi ars. Avea mai putina stralucire, insa imi parea mai intim, mai aproape de ideea mea de casa. La Barcelona, am vazut tot un teatru care a ars, Lyceo. Un teatru de opera, in care am fost de multe ori. Si ma gandesc la destinul acestor tetare mari si tuburatoare care trebuie sa treaca, intr-o zi, proba focului, pentru a renaste. In aceasta categorie intra si Opera din Paris. Iar la Lyceo, incendiul a fost intr-adevar foarte violent..., dupa care a urmat o adevarata batalie, la Barcelona, pe proiectele de restaurare. Teatrele sunt locuri esentiale in viata unui oras. Ca bisericile si templele. Avem nevoie de sali de teatru, sali de opera si de concert. Avem nevoie de muzee. Toate fac parte dintr-un oras si cred ca Venetia are aceasta sansa extraordinara de a fi plina de frumusete, in toate formele ei. La Fenice e, intr-adevar, simbolul Venetiei, fenixul care renaste mereu din propria-i cenusa. Venetia nu va muri niciodata, stiu bine asta... Pentru ca aici timpul nu are un pret... E un privilegiu sa traiesti la Venetia. Cred ca am avut noroc...

- Ce vreti sa exprimati prin intermediul muzicii? Care e credo-ul dv.?

- E o intrebare complicata, pentru ca e o intrebare despre intreaga mea viata. Eu cant de la varsta de 4 ani. Inainte de a-mi incepe cariera, am studiat la Paris, Geneva, Viena, dar si la Moscova, fiind primul student din Occident invitat la Conservatorul "Ceaicovski'. Dar primul meu turneu de concerte a fost la Bucuresti. Era in 1968. Am venit in cadrul unui schimb intre Conservatorul din Paris si cel din Bucuresti. Am sustinut atunci un recital de muzica clasica franceza la Bucuresti, in sala Conservatorului, pe care l-am reluat apoi pe scena Ateneului Roman. Iata cat de aproape mi-a fost Romania, inca din primii mei ani ca artist. Dar sa revin la ce m-ati intrebat: credo-ul meu a fost intotdeauna sa cant din ce in ce mai bine. Si, mai ales, sa transmit. Am vrut intotdeauna sa comunic cu oamenii prin intermediul muzicii. Sa-i fac sa simta aceleasi lucruri minunate pe care le simteam eu. Cred ca e o sansa mare sa fii muzician. Pentru ca a canta reprezinta un act de iubire pentru compozitor, pentru muzica, iar daca esti pe scena – pentru public. Un artist poate fi platit pentru arta sa, ori nu, dar cred ca ceea ce e important pentru un artist nu sunt banii. Cred ca marii artisti, cei care si-au dedicat viata muzicii, cu adevarat... Eu am facut-o intr-o alta maniera: n-am avut curajul unor artisti care au sacrificat totul pentru muzica... Vedeti dv., un muzician care nu se gandeste decat la muzica, se aude, e perceput de ceilalti ca atare.... De exemplu, am multa admiratie pentru un pianist fabulos, Grigori Sokolov. Finalmente, pentru un muzician e foarte important a se autodepasi, in muzica, servind pur si simplu muzica.

"Femeile care isi fac mari cariere au si mari probleme in familie'

- Dv. nu sunteti dintre cei care "au sacrificat totul"...

- Eu..., eu m-am casatorit si am copii. Sigur, nu am parsasit niciodata scena. Insa am lasat putin deoparte cariera mea de artist pentru a ma dedica invatamantului artistic. Am multi studenti, deja. Ofer burse de studiu, in primul rand pentru pian, pentru ca e instrumentul meu preferat, dar si pentru violonisti. Nu doar la Venetia. Am ca bursier un violonist la care tin foarte mult si pe care il cheama Alexandr Assum, tatal lui e rus, iar mama lui ucraineanca. Sasa a obtinut o bursa de studiu si a trebuit sa-i cumpar o vioara... Da... iar pianistii mei, ei bine, sunt extraordinari! E o adevarata satisfactie pentru mine, aceea de a lasa locul pentru o noua generatie, de a o ajuta sa se ridice valoric. Pentru ca eu cunosc bine mediul muzical, nu e o problema pentru mine sa inteleg problemele pe care acesti tineri foarte talentati le au la debutul lor in lumea muzicala. Multi dintre ei incep cu talent aceasta meserie, fara sa aiba parinti muzicieni care sa-i inteleaga si care sa vrea sa investeasca in talentul lor. De aceeea, nu e chiar asa de usor sa introduci in mediul muzical un talent care nu e sprijinit de familie, de societate etc.

- Ca artist, poti sa raspunzi in mod egal familiei si profesiei?

- Intr-o oarecare masura, e imposibil sa le ai pe amandoua. Nu doar in muzica. Am prieteni cercetatori, oameni de stiinta, care lucreaza pana la ore tarzii in noapte si care traiesc mai mult in laborator decat in sanul familiei. Muzica nu e o munca oarecare pe care o faci pur si simplu, muzica presupune o munca imensa. In plus, sunt turneele, concertele. Deci, obligatoriu, in familie este necesar sa existe oameni generosi, care sa poata sa inteleaga ca nimic nu e mai important decat muzica. Adesea, muzicienii sunt cei care pleaca in turneu si uita totul, inclusiv de partenera lor, care poate fi o femeie foarte frumoasa, care are grija de copii si care-i iubeste etc. Am facut multe turnee cu artisti-barbati si am vazut comportamentul lor. Pot spune ca este o diferenta intre barbatii-artist si femeile-artist. Si cred ca femeile care isi fac mari cariere au si mari probleme in familie. E mult mai greu pentru femei. Dar e normal. Cand imi pregateam turneele internationale, recunosc, nu ieseam in societate, stateam in casa si nu vedeam pe nimeni, repetam la pian, traiam complet eutarhic. Stiam ca nu pot fi mare, acceptand, in acelasi timp, compromisuri. Iar viata de cuplu, de familie, cu copii, impune unele compromisuri. E normal si cred ca nu sunt conciliabile: viata de familie cu profesiunea de artist. Cel putin, nu pentru femei.

- Frumusetea va salva lumea. Ce ne invata muzica?

- Da, desigur, muzica ne arata ce inseamna frumusetea acestei lumi. Am colegi artisti care nu sunt neaparat si niste persoane extraordinare. Dar am intalnit amatori, de exemplu, care canta la un instrument si carora muzica le-a adus intelegerea celuilalt, pentru ca muzica reprezinta, deja, un gest de generozitate. Cand pictezi sau scrii, ramane o urma... Muzica nu e decat sunet. Ea nu exista decat ca o amprenta auditiva, care se pierde sau nu se pierde, in timp. Exista si partituri, bineinteles. Dar daca privim o partitura, ea nu ne spune nimic. Doar muzicienii pot "asculta" o partitura atunci cand o privesc. Ceea ce e minunat la muzica e ca ea se innoieste cu fiecare interpretare. Cantata de muzicieni diferiti, ea nu e aceeasi; exista acest contact incredibil intre compozitor si interpret, de-a lungul secolelor... Unii muzicieni au chiar impresia ca detin puteri de vrajitor, care comunica cu compozitorul intr-un mod secret. Interpretarile lui Rubinstein sau ale lui Horowitz, Dinu Lipatti, Clara Haskill par atinse de astfel de puteri... Schumann, Mozart – cu ei se "comunica" cel mai des. Sunt mii de pianisti care interpreteaza compozitiile lor, dar adesea nu auzim pianistul, ci comunicam si noi, direct, cu viziunea artistica a compozitorului. Pe urma, interpretarea mai seamana cu un fel de rugaciune. Faptul ca sunetul urca si apoi dispare... adresandu-se sufletului, ne face sa ne gandim numai la ceva bun... Eu nu gandesc altfel. Ma refer la muzica clasica, nu la cea moderna, gospel, de exemplu, care nu are semnificatie, dupa mine. Exista o ruptura intre o parte a muzicii contemporane, care nu contine nimic sacru - nu jazzul, oricum - si muzica clasica. Eu cred ca muzica e acolo unde poate sa-si pastreze caracterul sau sacru... Cea care poate fi cantata si in biserici la fel de bine ca pe o scena, intr-un teatru. Cea care are in esenta ei si poezie, si dragoste, si filosofie...

"Am prieteni care ma invita cu titlul de printesa si ma intreb pe cine invita ei: pe Caroline sau pe printesa cu numele Caroline?'

- Inseamna ceva pentru dumneavoastra faptul ca aveti stramosi ilustri? La Salzburg, o strada poarta numele familiei mamei dv., Haffner – astfel orasul a vrut sa-l onoreze pe Sigmund Haffner, care a fost si primar, in secolul al XVIII-lea. La Napoli, inca e prezenta memoria regelui Joachim Murat si a sotiei sale... Parisul si lumea intreaga il onoreaza pe Napoleon Bonaparte. Pana si Venetia, in care a intrat calare. Sunteti pianista Caroline Haffner, dar sunteti in acelasi timp si Printesa Murat...

- Printesa? Da, dar nu ma simt superioara prin acest titlu nobiliar. Din contra, ceea ce apreciez sunt stramosii mei. Ii iubesc. Cred ca am avut stramosi curajosi, straluciti, si cred ca macar acest lucru m-a ferit ca in viata sa fiu o femeie banala. Cobor din Caroline Bonaparte, sora lui Napoleon, care era o femeie brianta, inteligenta, curajoasa, care a facut mult pentru arta cand a fost regina Neapolelui, - pentru Teatrul San Carlo, pentru Pompei etc. Apoi, Joachim Murat, un alt stramos, care a fost comandantul celei mai mari sarje de cavalerie din istorie, mai mare decat cea a lui Alexandru cel Mare. Murat avea 30.000 de calareti. El statea in fruntea acestor oameni adesea fara sabie, numai cu cravasa. Mai cobor dintr-un alt foarte mare maresal, despre care Napoleon spunea ca era "brave des braves", Michel Ney. Mai cobor dintr-un poet. Prin bunica mea paterna, cobor din sora lui Henrich Heine si sunt foarte mandra de asta. Mai cobor din Sigmund Haffner, care a fost alaturi de Mozart si l-a inspirat. Toti acesti stramosi mi-au oferit onoarea de a fi urmasa lor. Cat priveste titlul meu nobiliar: eu inteleg ca acesta ma obliga sa fiu demna de ceea ce ei mi-au transmis, dar nimic altceva. Regatul Frantei s-a incheiat, acum e republica; la fel si in Italia. Eu sunt multumita de numele pe care il am. Titlul e ceva suplimentar, care face placere. Am prieteni care ma prezinta: Printesa Murat... Ma invita cu titlul de printesa si ma gandesc: pe cine invita ei? Pe Caroline sau pe printesa cu numele Caroline? Si asa, am inteles: titlul acesta place. Si sunt multumita. Am putina istorie in spate, sunt putin in istorie, deci sunt un martor al unei istorii glorioase si de care sunt mandra. Dar asta e totul. Nu ma simt deloc superioara, si cand intalnesc oameni brianti si talentati pot sa le acord toata admiratia, fara nici o emfaza. Pe urma, nu e, totusi, destul de practic. La granita, cand prezint pasaportul - in pasaportul meu e trecut si titlul de printesa - e amuzant cand vad vamesul ca incepe sa-mi puna o serie de intrebari. Cum ar fi in SUA, de exemplu, cand ma intreaba daca numele meu e Princesse sau Murat, poate chiar din simpla curiozitate, cred... Apoi, la reuniuni de familie, cu regi si regine... De exemplu, cunosc familia regala a Romaniei. Pe Regele Mihai, pe Principesa Margareta. Dar il cunosc si pe pretendentul la tron, pe Printul Paul... Am luat masa impreuna, cu ei, cu altii. Sunt reuniuni in care se intalnesc fosti suverani, fosti regi si foste regine. La aniversarea regelui Fouad al Egiptului, erau toti cei din familia de Savoia, din Sicilia, Bourbonii... Marea ducesa a Rusiei... Oameni care nu mai aveau nicio putere, dar care erau simpatici...

- Cum curge o zi din viata unei printese? Din viata Printesei Caroline Murat?

- O zi obisnuita din viata mea? E ca si a dvs. Doar ca eu nu sunt buna deloc in bucatarie. Nu-mi place. Dar am o viata ca toata lumea. S-au terminat timpurile acelea in care oamenii aveau pamanturi... parcuri... Bunica mea avea un palat la Paris, in care putea primi 700 de persoane. Avea si un parc, care se intindea pana la Sena... In acel palat a primit o multime de regi; Regina Victoria a venit la bunica mea... Bunicul meu, care era nascut, in 1898, era ruda cu Imparateasa Eugenie, sotia lui Napoleon al III-lea. Deci, acolo, era o viata de printi si de printese... Dar, de atunci, au trecut doua razboaie care au schimbat societatea, cu consecintele lor istorice, Tratatul de la Versailles, din 1919, care a schimbat frontierele si situatia, si razboiul al doilea, cand, dupa 1945, societatea n-a mai fost aceeasi. Venind in Europa, americanii au schimbat totul... Deci, a fi, azi, printesa aproape ca nu mai inseamna nimic. Mai putin printii si regii care domnesc. Spania, Monaco, Olanda, Marea Britanie... Am trait o vreme la Monaco si il cunosc bine pe Printul Albert. Dar nici viata de print nu mai e ce era. E deja mai mult "om" decat "print". Eu, adesea, am aceasta nostalgie a vietii pe care au trait-o parintii mei. Era, cred, o viata interesanta, pentru ca ei i-au intalnit, in epoca, pe toti oamenii importanti. Tata a fost prieten cu Jean Mermoz si cu Antoine de St. Exupery, a facut lucruri extraordinare pe care i le permitea titlul sau. Azi, e mai greu. Azi, conteaza mai mult banii decat titlurile princiare. Tatal meu spunea ca banii n-au nici o importanta. Dar asta, pentru ca era foarte bogat. La sfarsitul vietii, nu mai avea avere, dar a cunoscut ce inseamna bogatiile in timpul vietii. Sunt de acord cu papa si cred si eu ca banii n-au importanta. Desi societatea noastra a inlocuit multe valori morale si nobiliare cu unele mai dure, bazate pe puterea banului.

"Ma dedic concertelor caritabile'

- Ce proiecte aveti? In viata? In muzica?...

- Concerte. La Geneva, mai intai. Apoi pregatesc Festivalul de la Gstadt. Acolo, se va turna un film cu Luigi Nono, un foarte mare compozitor venetian, care va fi facut de fiica lui, Serena Nono. Am un mare proiect cinematografic, pentru ca sunt o apropiata a Fundatiei Felinni pentru cinema – ador cinematograful. Pregatim o mare expozitie Felinni pentru luna septembrie, la Venetia. Pe urma, am o intalnire la Sion, unde ma voi intalni cu presedintele Consiliului de ministri din Cantonul Valais, pentru ca aceasta Fundatie Felinni e situata acum in acest canton. Mai am un proiect de festival la St. Tropez, dar si calatorii peste tot... Un an frumos si interesant. Ma bucur de aceasta liniste pe care o am aici, la Venetia, si care ma face sa ma simt mai libera in gandire, pentru a reflecta la toate acestea... In urma cu cativa ani, am revenit la Bucuresti, la invitatia unuia dintre ambasadorii Frantei. Am dat atunci un concert in beneficiul unei fundatii. Dau multe concerte pentru astfel de fundatii de caritate. Am fost in Grecia pentru a strange fonduri, pentru ca spitalele nu au bani, am incercat sa-i fac sa se miste pe miliardarii greci – sunt multi bani grecesti in Elvetia... Dar, din nefericire, miliardarii nu sunt interesati de soarta tarii lor... Am incercat, la Atena, sa strang fonduri pentru tratamentul femeilor cu cancer la san. In Grecia nu se aloca suficienti bani pentru asta... O ajut pe Printesa Caroline de Monaco si cant la Paris gratuit, pentru ea, in proiectele ei caritabile; am cantat la Versailles pentru a-l sustine pe profesorul Caillard, care cerceteaza problemele cancerului... Deci, eforturile mele merg catre strangerea de fonduri pentru cercetari medicale si pentru acordarea de burse pentru tineri muzicieni.

- Va ganditi si la un proiect in care sa vizati Romania? Poate chiar aici, la Venetia, unde Nicolae Iorga a imaginat un spatiu dedicat tinerilor bursieri romani...

- Dar mi-ar placea sa ma ocup de partea muzical-artistica a tinerelor talente din Romania. Mi-a placut programul festivalului "Dimitrie Cantemir' al IRCCU "Nicolae Iorga' din perioada Carnavalului. Sunt un pic furioasa ca am ratat concertele... Mi-ar placea sa-i invit pe muzicienii romani sa participe la un Festival, la Bodrum, in Turcia. E un proiect un pic... familial, fiica mea mai mare va face ceva acolo, si programul festivalului "Dimitrie Cantemir' de la Venetia este exact genul de program care poate fi interesant in Turcia. Nu prea cunoasc lumea balcanica...In ianuarie 2012, insa, la festivalul meu muzical de la Gstad, in Elvetia, a cantat si un tanar roman, o voce exceptionala, Narcis Iustin Ianau. Vom mai auzi de el.

- Dar despre marii romani care au trait la Paris sau la Venetia, ce stiti?

- Tatal meu avea o carte cu dedicatie de la Martha Bibescu. Traia la Paris. Spre sfarsitul vietii ei, a avut probleme finaciare si stiu ca a fost protejata unchiului meu. Am fost in apartamentul sau, cand eram mica. Locuia in Bulevardul St. Germain. Proust a fost prieten cu tatal meu. In cartea sa, "Pastiches et melanges", scrie despre tata spunand ca straluceste de frumusete in toate. Proust fusese prieten cu doi printi Bibescu, fiii unei mari pianiste, Elena Bibescu. Era o lume despre care tata mi-a povestit, dar o lume care nu mai exista... Exista, in schimb, o alta lume, o lume a artei contemporane, cu toti miliardarii sai care cumpara panze de pictori celebri.... Imaginati-va ca, in urma cu putin timp, am fost la Versailles, la masa cu familia Printului Sturdza, care locuieste la Zurich. Are o banca la Geneva. Acum e la pensie si afacerea a fost luata de fiul sau, care e un om formidabil. Am fost la casatoria acestui Sturdza, in Romania. S-au casatorit intr-un castel de familie. Nu mai stiu exact unde era... Imi face intotdeauna placere sa stau de vorba cu romani ... Cultura dvs, tara dvs... mereu descopar lucruri, intamplari, istorii frumoase. Oameni fumosi...

Interviu realizat de Simona Lazăr și Valentin Țigău, la Veneția, în 14 februarie 2012

Sursa foto: www.carolinemurat.com

REPORTAJE

Și oamenii mari sunt oameni: Vorbe de duh
Dimitrie Cantemir a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie - aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare
IA - destin românesc. De la portul tradițional la titlul de „ambasador” al românilor
În fiecare an, la 24 iunie este sărbătorită Ziua Universală a Iei, bluza tradițională românească fiind un
Domnul și doamna Alecsandri din Vallahia… Jurnalul unei iubiri venețiene
Se împlinesc, la 14 iunie, 199 de ani de la nașterea lui Vasile Alecsandri, la Bacău. Prilej pentru elita
Și oamenii mari sunt oameni: Copilul artist
Timpul trece repede. Prea repede. Iată, au trecut deja zece ani de când scena și filmul românesc – și
Florin Morariu și ceilalți eroi ai nopții de groază londoneze. Ce „arme” neobișnuite au folosit ei împotriva teroriștilor (Video)
Florin Morariu (foto). Polițistul nu avea decât un baston (lucrează la serviciul rutier și joacă rugby
Hirova. Satul mănăstiresc de dincolo de timp. În memoria Maicii starețe Iroida
Cu 10 ani în urmă, într-un iunie torid ca acesta ce stă să înceapă acum, călătoream în
Și oamenii mari sunt oameni: Copilul fără surâs
Primăvara lui 1917 a început la București cu vreme urâtă la care se adăuga și ocupația germană cu
Eveniment omagial
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită sâmbătă, 3 iunie, la evenimentul omagial Cu
Și oamenii mari sunt oameni: Poetul mut
"Eu cred că veșnicia s-a născut la sat" a notat cândva Lucian Blaga și noi îl cităm de multe ori,
Și oamenii mari sunt oameni: Chiriaș în strada Tufelor
Luna aceasta s-au împlinit 10 ani de când a trecut în lumea celor drepți scriitorul și jurnalistul
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Istoria mititeilor – de la cârnați fără maț la mici și mititei
Istoria mititeilor ne tot dă de furcă, de la o vreme. Mai ales de când am declarat că suntem în căutarea
Mititeii cu bicarbonat de sodiu - cât datorăm lui Napoleon Bonaparte
Mititeii cu bicarbonat de sodiu – scriam și într-o altă intervenție a mea în această pagină –
România şi istoria ei ascunsă în pământ. Oraşul mai vechi decât piramidele egiptene
Credeaţi că, pe vremea piramidelor egiptene, pe teritoriul ţării noastre nu exista viaţă şi, prin urmare, nici istorie?
Ineleț, cătunul din Banat mai aproape de nori, unde se ajunge cu scara
Patru scări din lemn, cu o lungime totală de aproape 100 de metri, reprezintă legătura cea mai scurtă dintre mai multe
Locuri neobișnuite: Biserica cu Moartea râzând (Video)
Locuri neobișnuite nu sunt puține în țară, dar o biserică pe lângă care, trecând, simți cum te iau
Și oamenii mari sunt oameni: Actriță din întâmplare
Lucia Sturdza Bulandra s-a născut pe 25 august 1873, la Iaşi, fiind descendentă pe linia domnitorului Mihail Vodă. De
Eroii de la 1877 - Cine a luat steagul turcesc de la Grivița? Între adevăr și mistificare
Ziua Independentei - 140 de ani! Sarbatorim, in fiecare an, la 9 mai, Ziua Independentei, marcand astfel un moment de
Ovidiu la Tomis. BIMILENAR. Poetul care a scris în limba dacilor
Ovidiu la Tomis - un destin copleșitor. Cu două milenii în urmă, în ultimii ani de viață, consumați
Domnitorii noștri aveau bucătari străini încă din sec. al XVI-lea
Interesul pentru bucate alese şi gusturi apare timpuriu şi la noi, şi pentru că nu-i cazul de speculă şi analogii, o să
Tăblițele cerate de la Roșia Montană – o pagină de istorie mai puţin cunoscută
Descoperite acum aproape 2000 de ani, tăbliţele cerate de la Roşia Montană reprezintă documente unice de o valoare
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
IA, mândrIA ardelenilor!
Ziua Universală a Iei va fi sărbătorită în majoritatea județelor din țară, sâmbătă, prin diverse acțiuni
Mititei, kebab, satay sau „trei-frați-pătați” din bucătăria lumii
Dacă tot am stablit, fără drept de tăgadă, că rețeta de mititei e autohtonă, creată, în trei decenii și mai bine,
Obiceiuri de Sânpetru. Ce trebuie să eviți să faci în această zi
Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli (n.r. 29 iunie) este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară și marchează
Povești cu arme salvate de la topit
Povestea armelor care vor îmbogăți patrimoniul Complexului Muzeal Județean Neamț a început în anul
Portul tradițional românesc pe Google
Platforma Google At & Culture a lansat un nou proiect. Acesta poartă numele "Purtăm cultură" (We Wear Culture) și
Manifest pentru gastronomia și vinurile din România
Obiceiurile culinare fac parte nemijlocită din identitatea unui popor, din fondul valorilor comune care țin laolaltă
Zi liberă națională pentru gastronomia și vinurile din România
Miercuri, 7 iunie, la sediul ARCUB din Centrul Istoric al Capitalei va avea loc prima ediție a Congresului de
Bădiţa Ioan Măric şi poveştile sale scrise pe chipuri, la Palatul Culturii din Iași
Chipuri cu ochi mari care zâmbesc ghiduș de pretutindeni, feţe vesele din care răzbate atâta viață,
Festival pentru salvarea „satului de marmură”
Opt DJ-i cunoscuţi vor mixa muzică techno-minimal în cadrul Festivalului "Panoramik", care va avea loc în
Vernisaj expoziţie
Joi, 8 iunie, ora 19:00 Galeria Galateca vă invită la vernisajul expoziţiei "Măiastra - port şi transport", un proiect
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Ziua Universală a Iei – tradiţia românească de o frumuseţe unică
Sâmbătă, 24 iunie, în România şi în comunităţile româneşti din întreaga lume a fost
Două escroace internaționale, prinse la Piatra Neamț
Se aciuiasera, de cateva luni, in Tinutul Neamtului, pacalind ba cate un staret de manastire, ba un flacau de insurat.
Primele alegeri locale din România Mare. Unde era „izvorul fraudelor electorale”?
Primele alegeri de dupa Marele Razboi de Reintregire a Neamului, cele din 1922, s-au facut fara a avea o unitate, in
Actul de „naștere” a mititeilor cu bicarbonat de sodiu - o scrisoare de la 1920
Mititeii cu bicarbonat de sodiu au început a se prepara la noi pe la 1900. Într-o listă din 1902, cu
Ieftinirea traiului. Case de 8.000 de lei şi micșorarea prețului la pește și pâine. Vechi reţete împotriva sărăciei
IEFTINIREA TRAIULUI a fost preocupare constanta a guvernelor si parlamentelor care au condus tara in ultimii
Culorile Marţialităţii. Splendoarea uniformei dinaintea Marelui Război (VIDEO)
Prestigiosul Muzeu National Cotroceni si-a facut mai mult decat o datorie de onoare vernisand, la 10 Mai, de Ziua
Semnele cerului pe ii şi pe poale
Cândva, portul popular făcea parte din viaţa de zi cu zi a românilor, iar gospodinele se întreceau
Bucureştii
Conu Victor Eftimiu îşi purta cu multă distincţie şi bonomie trupeşa-făptură. Obişnuia a spune despre sine:
Picatura de cultura. Avram Iancu, liderul Apusenilor
Avram Iancu, "Craisorul muntilor" a militat pentru apararea drepturilor sociale si nationale ale romanilor si
Mica evadare
În zilele lipsite de glorie de sub Mihail Sturza, în anul 1848, fierbea sângele în venele
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Fraţii Petreuş au purtat în suflet satul natal, Glod, indiferent de locul în care au poposit
Născuţi pe meleaguri maramureşene, fraţii Ştefan şi Ion Petreuş au îndrăgit muzica din anii nevârstniciei.
Au trecut 7 ani de la dispariţia Valeriei Peter Predescu
Valeria Peter Predescu s-a născut în octombrie 1947, la Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud. A debutat în 1971,
Sofia Vicoveanca a primit în dar un timbru vocal inconfundabil după ce a devenit mamă
Sofia Vicoveanca s-a născut la 23 septembrie 1941 în comuna Toporăuți, în inima Bucovinei. A avut o
Maria Ciobanu încânta musafirii părinţilor în copilărie
S-a născut pe plaiuri vâlcene şi este îndrăgită de românii din toate colţurile lumii. Maria Ciobanu
Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş, “duel” pentru premiul I în perioada studenţiei
În perioada studenţiei, între Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş exista o mare concurenţă chiar dacă
Lioara, însurăţirea fetelor de pe Valea Crişului Negru
Cine n-a auzit şi n-a îndrăgit minunatul cântec “Lioară, Lioară” interpretat de Florica Bradu?
Elena Roizen, vocea care ne-a adus Dobrogea aproape
Elena Roizen s-a născut la 1 februarie 1945 la Ovidiu, judeţul Constanţa şi a debutat în 1965 la Radiodifuziunea
Daciana Ungureanu aşază simbolistica tradiţională pe vase din lut
Poposesc, deseori, la Novaci – Pociovaliştea – într-un univers tainic, într-o lume conturată cu
Biserica din Dretea, o bijuterie a meşterilor ţărani de odinioară, în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului
Din vechime, meşterii lemnari au creat cu un rafinament aparte biserici din lemn. În jurul bisericilor s-au
Daniela Condurache a visat de mică să devină artistă
Interpreta Daniela Condurache s-a născut la 23 mai 1962 în localitatea Stănceşti, judeţul Botoşani. A avut o
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10

ULTIMELE ŞTIRI

Caprele negre, mai puţine în Munţii Rodnei

Caprele negre din Parcul Naţional Munţii Rodnei sunt mai puţine acum ...

AFIR: fondurile pentru sectorul zootehnic au fost epuizate

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anunță, într-un comunicat, ...

Târgul de Antichități Țărănești începe vineri la Muzeul Țăranului Român

Peste 40 de colecționari din toată țara vin la Târgul de Antichități ...

UMF Târgu Mureş a suplimentat numărul de locuri bugetate la programele mici de studii

 

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş a ...

Expoziție de păpuși la Centrul Cultural Reduta

 

Câteva zeci de păpuşi de diverse mărimi, care prezintă portul ...

Incendiu puternic in comuna Cernica

Incendiu la o cladire folosita pe post de cantina, in interiorul cimitirului ...

Sportul național se asortează cel mai bine cu portul popular

Oina, sportul nostru național se împletește armonios cu portul popular ...

Veste bună pentru turiștii care vizitează România

 

De azi, turiștii au din nou acces la Cetatea lui Vlad Țepeș din județul ...

Ghidul solicitantului privind cadastrul – în consultare publică

 

Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional (POR) a ...

Festivalul Săptămâna Haferland

 

Cea de-a cincea ediție a Săptămânii Haferland, cel mai mare ...

DJ 108 A din Sălaj, modernizat cu fonduri europene

 

Drumul județean 108A va fi modernizat printr-un proiect cu finanțare ...

10 Sfaturi pentru a identifica produsele contrafăcute pe Internet

Cu toate că au vizat inițial piața de lux, produsele contrafăcute au atins ...

Sprijinul acordat beneficiarilor programului de tomate cultivate în spații protejate continuă

Toți cei care doresc să beneficieze de sprijin, în cadrul programului de ...

Primul festival al kurtosului și Picnic Ozosep cu produse tradiționale, la Mogoșoaia

La finalul acestei săptămâni, gusturile specifice ale mâncărurilor ...

Târgul de Sfinții Apostoli Petru și Pavel va începe mâine la Muzeul Satului

Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” vă invită ...

REŢETE DE SUFLET

Nunțile miezului de vară și-o rețetă neobișnuită, de purcel împănat cu boabe de strugure
Exista un moment cu totul special in vara cand nuntile intra intr-o rotire fara sfarsit. Fara sfarsit am spus? Nu, nu
Rețeta de suflet. Firul de indrușaim
Plimbare leneşă pe străzile pieptişe ale Chorei. Peste capetele de ţiglă roşie ale caselor îndesate unele
Rețeta de suflet. Un gând de Înălțare
Pe-acasa pe la noi, in Moldova bunicilor, ziua de Ispas trecea cu oua rosii, cu ceapa si usturoi verde, cu o pulpa de
Rețeta de suflet. Plăcinte coapte în „ler”
În ler – cuptorul tradiţional al moţilor – se fac «şi pânea, şi prăjiturile, şi
Rețeta de suflet. De la „crudivorism” la „raw vegan”
Cine îşi imaginează că dieta vegană fără foc (raw vegan) este o invenţie – şi o cucerire - a timpului pe
Rețeta de suflet. Poveste de la conac
S-a intamplat sa gasesc intr-o zi, in galantarele unui supermarket, potarnichi. Pasaruici mari abia cat pumnul unui
Rețeta de suflet. Marea bucătărie uitată a Ardealului
Gastronomia Ardealului a fost, în istorie, unul dintre marile câştiguri ale artei culinare. Ceea ce avem de
In Evul Mediu, primele reţetare care apar sunt in strănsă relaţie cu cărţile de medicină. In "Antidotarium Mesuae"
Rasfoiesc, cu placerea de a descoperi gustul altei epoci, paginile unei carti de Constantin Bacalbasa. Tiparita inainte
Rețeta de suflet. O ciorbă și legenda ei
Creatorii de rețete (tradiționale!), ca și creatorii de folclor, nu sunt numai apanajul unui timp care a trecut. Un
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Prăjitura cu miere, de Sânziene
Ziua de 24 iunie, aflata in preajma solstitiului de vara (atunci cand ziua este cea mai lunga, iar noaptea cea mai
Calcan gătit „pescărește” (rețetă de la Marea Neagră)
Povești de vilegiatură și rețete de la malul mării, iată o ofertă irezistibilă pentru acest mijloc de Cireșar, căci
Șerbet de zmeură, rețeta lui Emil Frederic
Până spre sfarsitul deceniului al doilea al veacului trecut, cofetariile erau destul de rare in Bucuresti. Si,
Plăcinta dobrogeană a Chiraței (rețetă armânească)
Intreb un localnic, apoi un bucatar, apoi un turist cu ce aliment ar asocia vacanta estivala. "Cu braga" - imi raspunde
Sărmăluțe cu urdă, în frunze de sfeclă (rețetă mănăstirească)
Am spus-o - și o voi repeta mereu - nu de la turci au învățat românii a pregăti sarmale! Ce ne deosebeşte,
Știucă umplută... ca la mare (rețetă mănăstirească)
Mereu în căutarea acelor retete romanesti de neuitat, pașii mă aduc și-n mănăstirile românești.
Păstrăv cu praz, mere și vin (rețetă dintr-un sat șters de pe harta lumii)
O dimineață sprintenă și masa plină cu bucate! În străchină de lut și pe tipsie așezate! Iar dacă ești în
Ciorbă de „lăptucuță” (rețetă din Penteleu)
O pagină de carte, cu un veac şi mai bine în urmă: “Falnic şi luminos se ridică-n fundal blândul rege
Învârtita cu mere crețești, pe placul lui Eminescu
Într-o zi ca aceasta, din miezul lui iunie, am vrea să avem puterea ca, dându-ne peste cap, să devenim
Fasole verde, gătita mocănește
A venit vremea să dăm din nou iama prin cămări și să gătim mâncăruri aflate din vechile cărți de bucate. Pe la
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10

TRADIŢII

Noul Pavilion Muzeal Multicultural de la Muzeul Astra din Sibiu
La sfârșitul lunii noiembrie s-a finalizat componenta proiectului Patrimoniu Deschis care prevede construcția
Povestea lăzilor săseşti din Transilvania ajunge în capitala ţării
Fiind gândită de la început ca o expoziţie itinerantăPovestea lăzilor săseşti din Transilvania
”Lada cu zestre. Nunta în tradiţia şi cultura din Nordul Rusiei”
Expoziţia ”Lada cu zestre. Nunta în tradiţia şi cultura din Nordul Rusiei” se va deschide joi,
Sărbătoarea Zaibărului şi a Prazului”, în municipiul Băileşti
Primăria Municipiului Băileşti, Consiliul Local Băileşti şi Casa de Cultură „Amza Pellea” organizează, pe
Global Mindscape, în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti, Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu şi
Cea de-a şasea ediţie a Divan  Film Festival a ajuns la final
Duminică, 30 august, s-a încheiat cea de-a șasea ediție a DivanuluiDegustătorilor de Film și Artă Culinară,
Festivalul ,,Tarafuri şi Fanfare
Primăria Municipiului Craiova şi Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă organizează astăzi, cea de-a X-a ediţie a
Târgul Comunităţilor Rurale, editia a III-a
O zonă pe care multă lume încă nu o cunoaşte, va fi ,,expusă” în acest sfârşit de
Festivalul Tarafuri şi Fanfare, ediţia a X-a
Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu, Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă şi Asociaţia Culturală GRIGORE LEŞE
Festivalul Naţional al Tradiţiilor Populare
Unicul festival din ţară ce reuneşte tradiţii, arte şi realităţi culturale din ţară şi din străinătate, se
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
”Face umbră pământului degeaba„
Zicem, câteodată, fiind excesiv de critici la adresa cuiva ce ni se pare că pierde mult timp nefăcând nimic
”Leneșul mai mult aleargă”
Cum o fi asta?! După ce că leneșul este leneș, cum să alerge așa de mult încât să i se ducă buhul de
”Hoțul cu un păcat, păgubașul cu mai multe”
Mda! Am citit odată că un asemenea proverb trebuie să-l fi inventat un mare hoț ce s-a pomenit vorbind pentru a se
”Năravul din fire, n-are lecuire”
Da, un viciu persistent în viața noastră ar putea însemna o nărăvire la obiceiuri nu tocmai ortodoxe sau
Nu râvni la bunul altuia
Practic, proverbul acesta, derivă din cea de-a zecea poruncă sfântă și care te îndeamnă... ” Sa nu
”Mi-am răcit gura de pomană”
Sau, ți-ai răcit gura degeaba, sau și-a răcit gura de pomană, iată vorbe rostite de cei ce vor constata de-alungul
”Când ne-o fi mai rău să ne fie ca acum”
Nu cunosc vreo vorbă care să mă intrige mai mult ca aceasta! Păi, cum să pot să o accept, așa cum vine ea din
”Când omul cade, îi piere și umbra”
Rostesc vorba aceasta și îmi vine brusc să mă uit în spate, sau în lateral; de mult nu mai știu dacă
”Rău cu rău dar mai rău fără rău”
Păi, da, este un lucru dovedit că trăind lângă un om rău, mult timp, când acesta dispare, toate
”Vecinul de lângă casă niciodată nu te lasă”
Iată un proverb care te face să zâmbești, de cum îl rostești, mai ales dacă ești de pe la țară! Cei care
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
Ceramica de Horezu, marcă identitară a românilor
Un meşteşug tradiţional unic, practicat atât de bărbaţi, cât şi de femeile din partea de nord a judeţului
Moara de apă din Topleţ macină porumb la Muzeul ASTRA
În luna iunie a anului trecut, două mori din patrimoniul Muzeului ASTRA, una de apă şi alta pe tracţiune
Micii mari meşteşugari din nou la Sibiu!
În perioada 29 iulie - 2 august 2015, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului găzduieşte cea de aXX-a
Semne în lemn de Maramureș
Cadre pentru ușă, poartă, fereastră. Mii de troițe din lemn. Mult lemn. Pentru o viață și pentru mai multe vieți.
„Stuful românesc e beton”... pentru constructorii de case din Europa
Delta Dunării este cea mai mare rezervație naturală din Europa. In anul 1991 a dobândit recunoașterea
Mobilă pentru totdeauna
Meșterii satului de odinioară creau obiectele necesare gospodăriilor sătești. Fiecare obiect poartă denumiri arhaice de
Civilizaţia rurală a lemnului
Lazile de zestre, dulapurile, blidarele, culmile de pat etc., aceste obiecte pline de farmec si mister, realizate de
Ţesutul, artă şi meşteşug
Fragmente de tesaturi au fost descoperite datand inca din epoca bronzului pe teritoriul tarii noastre, mai precis
Să învârtim iar roata olarului
Olaritul reprezinta o indeletnicire pe care noi romanii o mostenim din adancul timpurilor, de la indepartatii nostri
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
Obicei unic în România de RUSALII: Ce este udatul nevestelor?
Rusaliile sunt prăznuite în fiecare an la 50 de zile de la sărbătoarea Sfintelor Paşti. Rusaliile vor fi
Rusaliile, un spectacol aparte al obiceiurilor românești
La 50 de zile după Paști se sărbătoreste minunea Pogorării Duhului Sfânt peste Apostolii Domnului, cărora le-a
Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena
Pe data de 21 mai, în Biserica Ortodoxă, se face pomenirea Sfântului Constantin și a mamei sale Elena.
Sfântul Gheorghe, patronul naturii înverzite
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai importanți sfinți în calendarul creștin-ortodox. El
Săptămâna Patimilor
Acestea sunt ultimele zile din Postul Paștelui, iar creștinii retrăiesc tensiunea clipelor de la sfârșitul vieții
Lăzărelul, sâmbăta învierii lui Lazăr
Săptămâna dinaintea Floriilor este numită „a Floriilor”, ziua cand florile, plantele de orice fel
Floriile, sărbătoarea Renașterii
De Florii, una dintre marile sărbători ale lumii creștine, elementele creștine și precreștine se îmbină în
Lăsata Secului, ziua în care se cere iertare și se aprind focuri uriașe.
 Lăsata Secului reprezintă o sărbătoare ce semnifică ultima zi când se mai poate mânca "de dulce",
Dragobetele, sărbătoarea românească a dragostei
În tradiţia românească, Dragobetele marca începutul primăverii, fiind ţinut înainte de 1
Sfântul Vlasie, în popor
Sfântul Vlasie,  episcopul Sevastiei, este pomenit, an de an, pe 11 februarie. Sărbătoarea lui continuă
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10

CALENDARUL TRADIŢIILOR POPULARE

Iarna
Tradiţii:   Iarna se numeşte tot răstimpul cât ţine omăt. Ea se începe la Sf. Nicolae şi durează până la
Toamna
Tradiţii:   Toamna se începe de la Sf. Maria Mică şi durează până la Sf. Nicolae, 6 decembrie. Când tună
Vara
Tradiţii:   Vara începe cu Sf. Onofrei şi durează până la Sf. Maria Mică, 8 septembrie. Miezul verii sau
Primăvara
Tradiţii:   Primăvara se începe, după unii, cu prima lune din martie, după alţii când se sfârşesc zilele
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
Aprilie
Solomon a făcut ca luna lui april e jumătate cald şi numai jumătate frig, ca să poată oamenii samana pământul, să se
Martie
Mart e cea mai nesănătoasă lună; mart se numără din ziua de Sf. Toader şi ţine mai tot postul. În ziua ceea
Februarie
Poporul zice că luna lui februarie este: ferică şi desferică. Poate că unde în luna lui februarie începe a
Ianuarie
Începeţi să deregeţi gardurile, cercetaţi des prin pivniţă poamele, zarzavaturile; aerisaţi pe la amiazi
«
»
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
Cum măsurau sătenii timpul
Măsurarea timpului pentru țăranul de odinioară nu se facea exact și precis ca astăzi. ”Timpul Țăranului este mai puțin
Momentele zilei
Înainte de răsăritul soarelui Ȋn popor se spune că trebuie să te scoli înaintea soarelui, căci e păcat să răsară
«
»
  • 1
  • 2