Oina este un joc sportiv practicat între două echipe, pe un teren în aer liber. Jocul solicită o buna viteză de alergare, reflexe în mişcările de autoăparare de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii.

Oina - sau «hoina» cum i se mai spunea - este socotită un joc sportiv naţional pentru români, având, pe pământul romanesc, o vechime de cel puţin 6 secole, aşa cum menţionează cronici şi hrisoave care îi subliniază popularitatea de care se bucură printre copii şi tineri, printre oşteni şi voievozi.

Aşa, de pildă, aflăm că pe timpul lui Vlaicu Vodă, adică prin anul 1364, oina se juca pe plaiurile Țării Romanești, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor.

Prin modul de desfășurare a jocului, oina atrage atenția prin unele elemente care se intâlnesc și la alte jocuri sportive din diferite țări, cum ar fi «basse-ball»-ul american, jocul «paume», din Franţa, «palsepool»-ul finlandez sau «schlagball»-ul german.

Unii cercetători apreciază că oina are o semnificaţie legată de ocupaţia de bază a populaţiei de atunci, şi anume de păstorit. Se exemplifică cu termeni ca: «bâtă», «baci», folosiţi in joc. Alţi cercetatori îi găsesc o origine latina atât cuvântului «oină», care ar proveni din latinescul «voinum», cât şi altor termeni specifici jocului.

Oricum, oina se menţine în timp şi astfel, în lucrarea «Diaetaetica», scrisă de clujeanul Ştefan Matyus în 1762, se fac recomandări privind necesitatea practicării drumeţiilor, a activităţilor atletice, a vâslitului, a jocului de oină, ca fiind favorabile sănătăţii şi dezvoltării fizice.

Mai târziu, oina pătrunde şi în şcoli, în cadrul educaţiei fizice, iar în anul 1899 ministrul învătământului, Spiru Haret, decide organizarea anuală a concursurilor şcolare de oină.

În perioada de după cel de-al doilea război mondial, la noi în ţară, punându-se accent pe dezvoltarea sportului de masă, oina îşi capătă locul printre celelalte sporturi, consolidîndu-se organizatoric prin secţii, asociaţii şi competiţii.

După 1945, fiind un joc sportiv cu tradiţie naţională, accesibil tineretului, oina era prevăzută în programul întrecerilor de vară ale competiţiei sportive naţionale «Daciada».

Federaţia Română de Oina