Irina Someşan: „În familie doar dacă era post, nu se cânta”

Irina s-a născut şi a crescut în familia de săteni agricultori dar şi ceteraşi Gherasim şi Cătălina Gîngă. Fraţii Ion, Alexandru şi Gheorghe cântă vocal şi la vioară iar tatăl, la contrabas. Are o soră, Ecaterina, care lucrează în învăţământ, este solistă vocală şi deţine şi ea înregistrări muzicale. Celelalte surori ale Irinei Someşan sunt Maria, Iuliana şi Ana.

În familie doar dacă era post, nu se cânta. În rest, fraţii şi cu tatăl interpretei repetau. Peste an, familia de ceteraşi cânta la petrecerile ţinute mai mult iarna şi la nunţi. Muzica populară este cultivată şi azi în familia Gîngă, fiind atracţia unor seri ale zilelor din săptămână şi mai ales în zilele de sărbătoare alături de rude şi prieteni.

Irina a absolvit 13 clase şi şi-a urmat chemarea şi pasiunea pentru cântecul popular. În perioada 1970-1973 s-a specializat şi a absolvit Şcoala Populară de Artă din Bucureşti la clasa de canto a doamnei Angela Moldovan.

Prin reuşita la concursul de angajare a devenit din anul 1974, solistă de muzică populară, romanţe şi cântece de voie bună în cadrul Ansamblului Artistic ,,Doina" al Armatei, orchestra de muzică populară fiind dirijată de maestrul Marin Cioacă, apoi de Vasile Botezatu şi Stelian Ungureanu. În cadrul acestui ansamblu în care a activat până în anul 2011 a contribuit la obţinerea unor importante distincţii artistice oferite de forurile naţionale şi internaţionale, fiind deasemenea distinsă cu Premiul Special la Gala muzicii populare româneşti, în doi ani consecutivi, 2011 şi 2012.

Cu acest Ansamblu al Armatei în care atmosfera este ca într-o adevărată familie muzicală", cum spune însăşi solista, a participat la numeroase spectacole şi premiere artistice cu mare succes de public, efectuând turnee în întreaga ţară şi peste hotare, ajungând o mult apreciată mesageră a cântecelor populare someşene în ritm de ,,învârtită" şi de ,,purtată", a cântecelor în două tempouri.

Cu atestatul de solist profesionist a făcut parte mult timp din grupul folcloric ,,Pescăruş", a colaborat cu Ansamblul ,,Balada Cernei", cu Orchestra Ansamblului ,,Doina" al Studenţilor din Bucureşti, cu orchestra Palatului Culturii din Ploieşti cu care a obţinut Madalia de Aur pentru interpretare la Triest, în Italia, în 1972, cu Ansamblul Artistic ,,Ciocârlia", cu orchestra ,,Cununa Transilvană" a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, fiind acompaniată de-a lungul carierei artistice de dirijori precum Florian Economu, Radu Voinescu, Tudor Pană, Ion Ivanovici şi Ovidiu Barteş. A participat la turnee în ţări din mai multe continente, din Israel până în Statele Unite ale Americii.

Irina Someşan s-a preocupat de cizelarea tezaurului de cântece populare moştenite de la măicuţa sa, Cătălina, de la fratele Ion şi sora Ecaterina, sau de la lăutari din zona etno-folclorică natală. Convinsă de calitatea şi autenticitatea acestor cântece, dar şi din cauza faptului că până la pensionare a trăit la Bucureşti, departe de locurile natale, interpretează seria de cântece folclorice someşene învăţate din tinereţe în localităţile de pe valea Someşului Mic, repertoriul îmbogăţindu-şi-l cu cântece populare din Oltenia, Moldova, Muntenia. Cu trecerea anilor a adăugat recitalurilor şi imprimărilor ei câteva dintre cântecele de largă popularitate în rândul iubitorilor muzicii folclorice vocale şi de dans din zona Podişului Transilvaniei.

Ajunsă la maturitatea experienţei sale artistice, Irina Someşan a imprimat cântece populare în anii 1988, 1989 şi 1991 în Studiourile de Înregistrări Radio România, cu Orchestra Ansamblului ,,Doina" al Armatei, dirijor Marin Cioacă, - şi cu Orchestra de Muzică Populară Radio dirijată de George Vancu şi Paraschiv Oprea. Se remarcă prin glasul său vibrant şi culoarea timbrală cu nuanţe cald-pastelate, luminoase, în cântece precum ,,Drag mi-i jocul românesc" , ,,Zi-mi ceteraş, zi-mi cu foc", ,,Taci inimă-n sân la mine", ,,Jocule ce drag mi-ai fost". Cu marele colectiv al Ansamblului Artistic al Armatei, solista Irina Someşan a realizat turnee de spectacol care durau câte două săptămâni în fiecare dintre regiunile României, pe litoralul românesc al Mării Negre şi în ţări ca Polonia, Republica Moldova şi Algeria. Devine o distinsă colaboratoare în concerte şi emisiuni de radio şi televiziune.

Calităţile ei general umane şi artistice sunt completate de ţinuta scenică în care un rol important îl îndeplinesc costumele tradiţionale purtate, încadrate în două tipuri coloristice: costumul general someşan vesel, cu flori cusute în motivele de pe ie, poale şi ilic, la care se adaugă pălăria cu trandafiraşi, sau costumul mai sobru, specific comunei natale Corneşti, în care domină albul şi negrul, dar din care nu lipsesc cusăturile pe ie şi pe catrinţa cu margini dantelate, brâul tricolor şi panglica tricoloră de la pălăria cu borul îngust, întotdeauna purtând, ca în comuna sa natală, ghetuţe negre cu şiret, cu ,,un pic de toc", pentru lejeritate în dans .

După câteva colaborări de succes precum discul personal ,,Irina Someşan", sau de pildă cu cântecul ,,Cătănie, cătănie" imprimat într-un album colectiv, Casa de Discuri Electrecord a invitat-o în anul 2007 pentru imprimarea şi lansarea albumului ,,Cine-n lume n-are drag", ce cuprinde interpretări actuale ale unora dintre reuşitele discografice ale solistei ca ,,Azi e joc în sat", alături de cântece populare precum ,,Supărat badea de-aseară", ,,M-am suit în dealul Clujului" şi romanţa ,,Lae Chiorul", acompaniamentul fiind asigurat de orchestra dirijată de Adrian Grigoraş.

Textul de prezentare al unuia dintre albumele sale muzical-folclorice este scris de Florentina Satmari, cea care a realizat şi un film de televiziune dedicat familiei de ceteraşi Gîngă din Corneşti, judeţul Cluj. Alte filmări ale solistei Irina Someşan au fost realizate, printre alţii, de Virgil Comşa şi Eugen Gal.

Prin cântecele interpretate, prin timbrul său vocal inconfundabil, Irina Someşan este o veritabilă artistă născută din sufletul românesc al Transilvaniei.

{module 709}