-

Sfânta Maria Mică, hotarul dintre vară şi toamnă

În calendarul popular, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. Bătrânii spun că în această zi, rândunelele pleacă spre ţările calde, insectele încep să se ascundă în pământ iar frigul îşi face simţită prezenţa. De aici şi proverbul: "O trecut Sântămaria, leapădă şi pălăria!". Este vremea în care au loc târguri şi iarmaroace.

Sfânta Maria Mică (Nașterea Maicii Domnului) este sărbătorită pe 8 septembrie atât de către biserica ortodoxă cât și de cea catolică.

Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în biserică (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august) sunt cele patru mari sărbători creştine închinate Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

Deşi în Noul Testament nu este precizat acest eveniment, sărbătoarea este prezentată de alte surse, dintre care cea mai importantă este Protoevanghelia lui Iacov, carte apocrifă care a fost scrisă în jurul anului 145 și relatează originea și copilăria fecioarei Maria.

Fecioara Maria s-a născut într-o familie de creştini, Ioachim şi Ana. Părinţii ei, deşi înaintaţi în vârstă, s-au rugat cu tărie pentru a avea un copil. Tradiţia spune că Îngerul Gavriil i-a vestit că ruga lor a fost ascultată şi că Dumnezeu le va da cel mai de preţ dar, un prunc, ales al Domnului, pe care au botezat-o Maria.

Conform tradiţiilor, în ziua de Sfânta Maria Mică se fac pelerinaje la mănăstiri şi se duc la biserică fructe, pâine şi lumânări, pentru a fi sfinţite.

Potrivit statisticii, în ţara noastră, peste 1,8 milioane de femei poartă numele de Maria, Mărioara, Mariana şi în jur de 400.000 de bărbaţi se numesc Marian sau Marin.

Tradiţii şi obiceiuri de Naşterea Maicii Domnului

Pe 8 septembrie, de Naşterea Maicii Domnului, bărbaţii nu meşteresc şi nu fac treaba în gospodărie, iar femeile nu cos şi nu spală rufe. Se spune că rugăciunile adresate Maicii Domnului în această sfântă zi de sărbătoare de către cele care îşi doresc un copil sunt mai ascultate ca oricând.

În credinta populară, sărbatoarea Naşterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vara şi toamnă, momentul în care se dă startul lucrurilor agricole de toamnă şi momentul în care noul anotimp începe să îşi intre în drepturi.

8 septembrie este ziua în care unele păsări precum rândunelele îşi pregătesc călatoria spre ţările calde, iar gâzele şi reptilele se retrag în pământ.

De asemenea, 8 septembrie este ziua în care plantele nu mai sunt bune de leac şi îşi pierd puterile tămăduitoare. Este ziua în care vremea începe să se strice, devenind capricioasă şi mai răcoroasă, cum se întâmplă în fiecare toamnă.

Este ziua în care se da drumul culesului de vii, se bat nucii pentru a avea rod bogat şi anul viitor, se jupoaie coajă ulmilor şi se da startul targuilor şi iarmaroacelor de toamna.

Această zi a Naşterii Maicii Domnului trebuie cinstită cu bucurie şi ţinută de toată lumea. Nu se cade să lucrezi sau să faci treburi gospodăreşti tocmai în această zi sfânta.

Mai există şi o altă superstiţie românească conform căreia cei care mănâncă gătit la foc în aceste zile au şansă de a atrage asupra lor boli care îi pocesc. Se aprinde în schimb candelă în dreptul icoanei Maicii Domnului şi se lasă să ardă pe tot parcursul sărbătorii.

Din această zi începe culesul viilor, al unor fructe şi plante medicinale, bătutul nucilor, recoltarea ogoarelor, semănatul cerealelor de toamnă.