-

Clapon umplut, ca la 1900

Scris de

Acum un veac și mai bine, Ecaterina S. Comșa se adresa „Matroanelor române”, în prefața cărții sale de bucate, reamintindu-le o spusă a lui Edmondo de Amicis.

Anume: „Soarta multor oameni a atârnat de faptul dacă în casa părinților lor era sau nu o bibliotecă” - trecând apoi zisa asta pe spuza cărților de bucate, la care și mai bine se pricepea.

Zicea olteanca astfel: „Soarta economică a unei familii și în special modul de a se hrăni cineva atârnă de faptul dacă acel cineva cultivă sau nu arta culinară, căci pentru ca să dai o hrană intelectuală spiritului și inimii, trebuie mai întâi să hranesti în mod cultivat bazinul de existență al acestora: stomacul”.

Zicea matroana noastră asta pe la 1902, când publica la Craiova volumul „Buna menajeră sau Carte de bucate”, din care ne vom... înfrupta și noi azi, pregătind, ca pentru o zi de sărbătoare, un... Clapon umplut cu tocatură. Claponul - pentru cine nu știe - este... cocoșul necastrat. Fălos și gras.

Cum se pregătește?

Curățam și spălăm claponul, îl sărăm și e lăsat puțin să stea, apoi e umplut cu tocătură de carne de vițel, felii de morcov, de patrunjel, se toarnă puțină supă de vacă și, acoperind cratița, se lasă să se frigă încet, înăbușit.

După ce este deja fript rumen, îl tăiem în bucăți, îl aranjăm pe o farfurie lungă; iar peste sosul din cratiță punem puțină supă de vacă și zeama de la o lămâie, lăsându-l să fiarbă puțin, apoi îl strecurăm peste bucățile de friptură și e servit cu orice salată sau cu compot din diferite poame.

Unii zic că-i mâncare burgheză, de orășan cu fitze și… vitze… cum s-ar zice. Așa o fi, dar un clapon adevărat tot într-o gospodărie de țăran harnic mai afli, azi. Așa că, dragii mei, tot pentru voi rețeta asta este! De gătit pentru o masă de duminică, ori de augustă sărbătoare, la prânz!

Un text de Simona Lazăr

Foto: Pixabay

Articole înrudite