-

„Brânză bună, în burduf de câine!”

În înțelepciunea populară, nu-i deloc onorabil să fii brânză bună în burduf de câine! Cu toate că cel care este blagoslovit cu o asemenea expresie are deja calitatea de a fi totuși... "brânză bună" ajunsă, printr-un concurs de împrejurări, regretabil, într-un burduf de câine, motiv pentru care brânza de burduf rezultată nu mai este bună de mâncat!

Unii nu dau doi bani pe vorba asta, dacă au dovedit că au ceva în felul de a fi, de a acționa demn de interesul celor care îi observă și îi cataloghează; se mulțumesc cu aprecierea teoretică și chiar se mândresc, trecuți fiind la capitolul... oameni cu ceva potențial. Numai că, practica ne-a obișnuit, că nu ajunge să fi bun în ceva dacă ceea ce deții nu folosește nimănui, mai mult, poate chiar să dăuneze și, "brânza" care te dovedești a fi, să ajungă toxică.

Ești o persoană bună dar ajungi să furi, ești o inteligență ieșită din comun dar cui folosește, ești un agricultor priceput dar pământul tău este plin de bălării, etc. Iată doar câteva exemple care să ne dovedească nouă celor ce admirăm anumiți oameni că ne poate fi extrem de folositoare, mai degrabă, acțiunea unuia mai puțin dotat dar care își pune la dispoziția celorlalți cunoștințele, abilitățile pe care le are, pentru bunul mers al societății în mijlocul căreia trăiește și de la care așteaptă răspunsurile ce-l ajută să meargă mai departe,... și pe el, și pe ceilalți!

"Brânza bună în burduf de câine"... cine s-o mănânce, dacă gustul ei se pierde din start... risipită într-un burduf ce nu se potrivește cu încărcătura lui; poate doar cei care se mulțumesc cu puțin pentru că puțin dau chiar dacă înzestrarea lor promite mult!

Autor: Vasilica Ghiță Ene