„Ferește-mă, Doamne, de prieteni fiindcă de dușmani am eu grijă”
Iată un proverb care ne obligă, din când în când, să ne evaluăm prietenii, să-i numărăm, să-i socotim ca atare sau să-i eliminăm din viața noastră, nu neapărat trecându-i în rândul dușmanilor! Este ca și cum ne-am asigura că, cel puțin teoretic, avem prieteni și nu numai dușmani.
24 Aprilie 2014, 07:08
Este posibil ca în lumea aceasta de lipsuri și dezamăgiri să nu descoperim prea mulți prieteni în preajma noastră ci doar indivizi care se agită în jurul nostru râvnind la o bucățică din viața noastră gata făcută pentru a fi trăită. Nu este imposibil, ba chiar vă avertizez că s-ar putea să nu descoperiți prea mulți prieteni ci doar o serie de indivizi etape necesare în înaintarea noastră în timp, fără să avem posibilitatea să nu urmăm drumul acela!
Acum, nu-i mai puțin adevărat că este posibil să descoperim că nici noi nu suntem "prieteni buni" pentru cei care își evaluează prieteniile. Oamenii au prietenii pe care îi merită, am putea conchide și, deci, și dușmanii pe care îi merită, nu credeți?!
Un om, însă, cu intenții bune legate de semenii lui va avea destui prieteni unii neștiuți și lucrători conștiincioși la sufletul lui; nu va fi nevoit niciodată să-și evalueze prietenii și dușmanii, va trăi cu conștiința că semenii lui pot fi numai prieteni, de ceilalți va avea grijă cel de sus care, dacă nu vom cere neapărat asta, ni-i va transforma tot în prieteni... că ce-ar fi viața noastră fără prieteni, un drum lung fără dragoste!
Prietenii și dușmanii din viața noastră sunt binele și răul din noi, dacă mă întrebați pe mine cea care de mult nu-și mai evaluează nici prietenii, nici dușmanii!
Autor: Vasilica Ghiță Ene
