-

Istoria Coroanei de Spini a lui Hristos

Sfânta Coroană de Spini, care l-a însoţit pe Mântuitorul Isus Cristos pe cruce în Vinerea Patimilor este cea mai preţioasă relicvă a creştinătăţii.

Aceasta şi-a găsit locul de cinste în faţa altarului Catedralei Notre-Dame din Paris, alături de o bucată din Adevărata Cruce aflată în stânga sa, iar la dreapta un cui al Răstignirii.

Supusă multor controverse de-a lungul vremii, Sfânta Coroană de Spini a fost cercetată de nenumarate ori de comisii formate din medici, fizicieni, chimişti. Cele mai multe dintre acestea confirmă autenticitatea relicvei.

Fiind una dintre dovezile de netăgăduit care confirmă fundamentul credinţei creştine - răstignirea pe cruce a lui Isus pentru mântuire şi viaţă veşnică, Coroana de Spini a avut o istorie zbuciumată, marcată de grele încercări.

Istoria acestui sfânt obiect creştin a scris recent o filă, când, în incendiul de la Catedrala Notre Dame din Paris, ce a avut loc pe data de 15 aprilie 2019, Coroana de Spini a fost salvată miraculos.

Iată care este, pe scurt, istoria Coroanei de Spini de-a lungul celor peste 2000 de ani de existență.

Diferitele surse istorice atribuie Sfintei Elena, mama împăratului Constantin al Bizanțului, meritul descoperirii relicvelor sfinte ale lui Iisus Hristos: lemnul Crucii de răstignire, Coroana de spini, pusă în batjocură pe capul Mântuitorului de către soldații romani, și instrumente ale Patimilor: sulița, cuiele folosite, pe care le-ar fi depus la Biserica Sfântului Mormânt, ridicată la Ierusalim, din inițiativa sa, la 326.

Coroana cu Spini a fost venerată la Ierusalim până în anul 870, când, din cauza pericolele războaielor și ale jafurilor la care era supus Sfântul Mormânt prin invaziile perșilor, aceasta a fost transferată la Constantinopol, în capela imperială.

După ajungerea coroanei în Bizanț, se pare că spinii s-au dispersat de-a lungul secolelor prin danii efectuate fie de împăratul Bizanțului, fie apoi de regele Franței. S-au numărat circa 70, de aceeași natură, care se reclamă drept originali. Astfel, împăratul Justinian ar fi dat un spin Sfântului Germain, episcopul Parisului, care s-a păstrat la biserica Saint-Germain-des-Près; împărăteasa Irène, pe la 798-802, i-a dăruit lui Carol cel Mare mai mulți spini depozitați la Aachen, 8 dintre ei fiind prezentați cu ocazia consacrării bisericii de aici de către Papa Leon al II-lea.

Patru au fost dați lui Saint-Corneille de Compiègne în 877 de Carol cel Pleșuv. Un singur ghimpe a fost trimis, în 927, regelui anglosaxon Athelstan, cu ocazia unor negocieri maritale. Altul în 1150 unei prințese spaniole, iar unul, în 1200 a ajuns la Andechs, în Germania.

După prădarea Constantinopolului în 1204, cruciații au fondat Imperiul latin de Răsărit care a existat până în 1261. În 1238, împăratul latin al Bizanțului Baudoin II de Courtenay, confruntându-se cu mari dificultăți financiare și dorind să salveze Regatul latin de la Ierusalim, s-a împrumutat la bancherii venețieni, punând drept gaj sfintele relicve.

Aflând despre aceasta, Ludovic al IX-lea (cel Sfânt) regele Franței le-a răscumpărat din mâinile genovezilor la prețul enorm atunci, de 135.000 de livre (de aur), după luni de zile de verificare a autenticității și le-a depus în mod solemn la Villeneuve-l’Archevêque la 10 august 1239. La catedrală a rămas un relicvar al acestei comori:
Crucea palatină care mai păstrează încă o parte din montura aurită, cu numele împăratului Bizanțului Manuel I Comnenul.

De atunci, Sfânta Coroană de Spini a Mântuitorului stă la loc de cinste în Catedrala Notre Dame.

În timpul Revoluției franceze, Coroana, considerată obiect de patrimoniu, a fost depusă la Biblioteca Națională. Uletrior, aceasta a fost readusă la Notre Dame, pentru a sfinţi locul.

Foto: Pixabay

Articole înrudite