Comuna Orodel din judeţul Dolj este aşezată în Câmpia Înaltă a Bălăciţei, la limita sudică a Podişului Getic. Aşezarea este alcătuită din cinci sate: Orodel(u) – reşedinţa, Bechet, Călugărei, Cornu şi Teiu, sate care în decursul timpului şi-au păstrat vechile denumiri.

Firul istoric al populării acestor ţinuturi se pierde în negura vremurilor. După cum spun bătrânii, denumirea satului Orodel(u) vine de la expresia “horă de dealuri”, întrucât prima vatră era aşezată într-o vale circulară ocolită de dealuri şi care avea patru ieşiri. Pe această vatră au locuit orodelenii până în anii 1844-1846 când, din cauza ciumei care a bântuit în acele vremuri au fost nevoiţi sa părăsească vechea aşezare cunoscută sub numele de Valea Orodelului şi să se mute la o depărtare de 3 km spre nord- vest, pe locul actualei vetre.

Denumirea satului Călugărei vine de la apelativul “călugărei”. Pentru că aici erau foarte multe păduri de tei, calugării de la mănăstirea Tismana îşi aduceau stupii vara în această zonă. Întrucât îngrijirea acestora şi extracţia mierii necesitau un anume efort fizic, cei trimişi erau călugări tineri, “călugărei” cum îi mai numeau localnicii.

Despre satul Cornu se spune că datează de pe vremea domnitorului Mircea cel Bătrân. În partea de sud, pe versantul stâng al Văii Baboiaşului exista o fântână numită Fântâna Mircii. Într-una din campaniile sale, Mircea cel Bătrân şi-a stabilit tabăra în aceste locuri şi pentru a se aproviziona cu apă, soldaţii au săpat o fântână.

La nord de satul Cornu se găseşte satul Tei, care şi-a luat denumirea de la pădurile de tei aflate odinioară în această zonă.