Comuna ieşeană Sireţel este situată pe valea râului Siret şi este formată din cinci sate: Şireţel - reşedinţa, Slobozia, Humosu, Berezlogi şi Satu-Nou.

Denumirea aşezării îşi are originea încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare. Legenda spune că pe pe vremuri, Ştefan îşi adăpostea vinurile domneşti din ţinutul Cotnariului la Hârlău, unde locuia una dintre soţiile sale. Se pare că într-o noapte a izbucnit un incendiu, iar Vodă a pornit călare din Cetatea de Scaun către ţinutul cu pricina. În drumul său, Ştefan a înnoptat în această zonă, în satul dintre dealuri, la bordeiul unui moş care trăia împreună cu nevasta sa şi avea la poartă un tei bătrân şi scorburos. Văzând moş Vasile, căci aşa se numea bătrânul, ce oaspete important i-a trecut pragul casei şi-a sfătuit femeia să pregătească de mâncare. Nevasta, pe nume Maranda l-a ospătat pe Vodă cu tot ce aveau în casă: o pâine rumenă şi caldă, proaspăt scoasă din cuptor. Domnitorul i-a mulţumit bătrânei pentru ospăţ, dar i-a reproşat că acesta a fost cam “sărăţel”.

Reîntors la Scaunul Moldovei, Ştefan le-a povestit curtenilor despre ospitalitatea celor doi bătrâni din satul al cărui nume nu-l cunoştea. La scurt timp, Vodă a dat lege ca satul dintre dealuri să se numească “Sărăţel”. Anii au trecut, iar localnicii cei tineri au uitat această întâmplare şi au transformat numele aşezării din “Sărăţel” în “Şireţel”, denumire existentă şi în zilele noastre.