Comuna Băiuţ este situată între masivele Gutâi şi Ţibleş, la o distanţă de 30 de km de Târgu Lăpuş.

Denumirea comunei este strâns legată de bogatele resurse metalifere din zonă. Toponimul Băiuţ provine din limba maghiară, de la cuvântul “banya”, care are sens de "baie". Prin analogie intrarea în mină se considera tot o baie, din cauza temperaturii ridicate a mediului umed şi închis.

Mina din Băiuţ a fost pomenită pentru prima dată în anul 1315, în nişte documente administrative şi era încorporată în Ţara Lăpuşului.

Totuşi prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1630, când apare sub denumirea "Lapos-Banya", urmând ca în anul 1850 să fie denumită "Bajutzte". Din anul 1854 figurează sub numele “Olah Lapos – Banya” sau “Băiuţa”, adică o mină mai mică din hotarul comunei Olahlapos sau altfel spus Lăpuşul Românesc.

După alte documente aflăm că prin anul 1913 se mai numea şi "Erzsebetbanya", fie în amintirea proprietaţilor de aici a Elisabetei, soţia lui Iancu de Hunedoara, fie pentru a elimina din denominaţia Minei Băiuţ, partea care atestă apartenenţa ei la o localitate pur românească. Cu timpul, numele localităţii s-a transformat în Băiuţ.