-

În toate timpurile, oamenii şi-au exprimat sentimentele în infinite feluri, unii chiar ridicând monumente impunătoare.

Sub influenţa de nerezistat a zeului grec al iubirii, Eros, sau Cupidon, după numele său în mitologia romană, arhitectura îşi adaptează şi ea formele pentru a exprima pasiuni ascunse, peste veacuri, între ziduri de palate, castele sau alte construcţii închinate vreunei iubiri împlinite ori pierdute.

Proiectat în 1762, la cererea lui Ludovic al XV-lea, zis şi „Cel Mult Iubit”, Micul Trianon (Le Petit Trianon), aflat în grădinile grandiosului Palat de la Versailles, a fost iniţial construit ca un dar pentru amanta monarhului, Madame de Pompadour.

Însă renumitei aristocrate soarta nu i-a surâs într-atat încât să se bucure de intimitatea saloanelor ferite de ochii prea curioşi ai curtenilor, căci s-a stins înainte de finalizarea palatului.

Apoi, regele i-a dăruit superbul edificiu altei curtezane, Madame Du Barry, amanta sa oficială, care şi-a şi lăsat amprenta în decorarea interioarelor. Ulterior, monarhul absolut Ludovic al XVI-lea i l-a oferit în dar iubitei sale tinere regine, de 19 ani, legendara Maria Antoaneta, care l-a folosit ca pe o evadare din tumultul vieţii de la curte.

După căderea Bastiliei, Trianonul a fost o vreme abandonat, apoi a suferit unele schimbări, iar Napoleon Bonaparte l-a restaurat pentru sora sa, Pauline. În 1867, împărăteasa Eugénie, soţia lui Napoleon al III-lea, o mare admiratoare a Mariei Antoaneta, a transformat Micul Trianon într-un muzeu dedicat acesteia.

Citeste continuarea pe rador.ro