-

Ingredientele „omului nou” de tip comunist au fost amestecate cu malaxoare puternice – propaganda, poliṭia politică şi cenzura -, model sovietic.

Toate trei şi-au făcut treaba foarte bine, distrugând cultura română din temelii, formând o nouă elită, disciplinată şi profund devotată partidului unic. În cei peste 40 de ani de comunism creaṭia nu a fost niciodată liberă, iar noua gândire a fost aşezată pe un loc curăṭat de „tarele trecutului”.

Cenzura, folosită de altfel în toate regimurile totalitare, a avut ca scop impunerea „doctrinei clasei muncitoare” prin informaţii controlate până la detaliu.

Începând din 1944, timp de cinci ani cenzura s-a exercitat prin intermediul câtorva instituṭii: Comisia Aliată de Control (dominată de sovietici), Ministerul Propagandei Naṭionale şi Cenzura Centrală Militară.

Din 1949 până în 1977 a existat Direcţia Generală a Presei şi Ti­păriturilor, iar după desfiinṭarea acestei instituṭii a cenzurii autorităṭile comuniste au pretins că au renunṭat la a controla informaṭiile. În fapt, Secţia de Presă a CC al PCR a preluat această responsabilitate.

O supraveghere extrem de riguroasă se făcea de la vârful Partidului Comunist Român şi de Nicolae Ceauşescu în mod direct, iar cenzorii răspândiṭi prin instituṭii erau uneltele. 

Citeste continuarea pe RADOR