Pilda semănătorului
Iisus obișnuia să-i învețe pe oameni prin pilde luate din viața lor de zi cu zi. Pilda semănătorului este una dintre cele mai frumoase, deoarece în ea se vorbește despre cea mai răspândită ocupație a omului, semănatul seminței pentru a obține pâinea cea de toate zilele. Semănătorul din această parabolă este însuși Mântuitorul. Sămânța pe care o semăna El era cuvântul Domnului. Pământul în care îl semăna erau inimile credincioșilor. Unele semințe au căzut lângă drum și au fost călcate, iar păsările cerului le-au mâncat. Acestea sunt învățăturile pe care acsultătorii le-au auzit, dar a venit diavolul și le-a luat din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Alte semințe au căzut pe piatră și după ce au răsărit s-au uscat pentru că nu aveau umezeală. Acestea sunt învățăturile pe care unii oameni le ascultă cu bucurie, dar neavând rădăcini, ei cred o vreme apoi cad în ispită și, în scurt timp, le uită. Alte semințe au căzut în mijlocul spinilor și crescând spinii le-au înnăbușit. Acestea sunt învățăturile care sunt ascultate de oameni, dar aceștia luându-se cu grijile, ori cu bogățiile și plăcerile vieții, cuvântul Domnului nu aduce roade în inimile lor. Iar alte semințe au căzut pe pământ bun și au făcut rod însutit. Pământul bun sunt oamenii cei care ascultă cuvântul și îl păstrază în inimile lor bune și curate și aduc roadă prin răbdare. ,,Cine are urechi de auzit să audă!’’ spune Mântuitorul în încheiere, ceea ce înseamnă că totul are un tâlc, pe care nu toți îl înțeleg. La prima vedere lucrurile par simple, dar în realitate exista ceva ascuns, un înțeles spiritual, nu trupesc. Învățătura lui Iisus, cuvântul lui Dumnezeu, trebuie păstrată în suflet, celelalte fiind în umbra ei, credință ce trebuie să fie statornică și roditoare.
12 Octombrie 2014, 16:30
