Viața incredibilă lui Ilie Balaci. Fotbalistul a murit azi, la doar 62 de ani

S-a accidentat grav la doar 27 de ani, când era cel mai bun fotbalist al României şi liderul Craiovei Maxima.

Citește și Sfatul medicului - ce să faci dacă suferi de o boală gravă

***

Ilie Balaci s-a născut pe 8 septembrie 1956, dar a fost declarat la 13 septembrie 1956, în comuna Bistreţ, judeţul Dolj.

Într-un interviu în ziarul Adevărul, Ilie Balaci preciza că s-a născut pe 8 septembrie 1956, dar a fost declarat abia pe 13. "Aici e o poveste... Taică-meu, când m-am născut, era în armată, aşa că bunică-mea l-a trimis pe bunică-meu la Sfatul Popular, să mă declare. Numai că bunică-meu n-a mai ajuns la Sfatul Popular, s-a oprit în drum, la cârciumă, să dea de băut, că devenise bunic. Şi s-a mai întors de acolo tocmai pe 13! Când a ajuns acasă, bunică-mea l-a întrebat: 'Ei, fuseşi? Declaraşi copilul?'. 'Aoleo, uitai!' Şi l-a trimis din nou, dar de data asta s-a dus şi bunică-mea cu bunicul, ca să fie sigură că ajunge şi mă declară. Aşa m-am născut eu pe 8 septembrie, de Sfânta Mărie mică, dar am ajuns să fiu înregistrat în acte pe 13, de Ziua Pompierilor", spunea Ilie Balaci.

Citește și Doliu în fotbalul românesc. A murit Ilie Balaci, „minunea blondă”!

Supranumit "Minunea blondă", Balaci este unul dintre cei mai mari jucători români de fotbal. Cariera sa de fotbalist se leagă de marile succese obţinute de Universitatea Craiova la începutul anilor '80.

A început să joace fotbal la 9 ani, în 1965, când a fost legitimat la "piticii" Universităţii Craiova, potrivit Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România - 2002.

A debutat în prima divizie la 17 ani (12 august 1973, meciul Jiul Petroşani - Universitatea 1-1), iar o jumătate de an mai târziu, în reprezentativa României, în meciul contra echipei Franţei, la Paris (23 martie 1974, Franţa - România 1-0). A fost cel mai tânăr debutant în echipa naţională la vârsta junioratului din istoria fotbalului românesc (17 ani şi 6 luni).

Ca jucător, a evoluat la Universitatea Craiova (1973-1985), FC Olt Scorniceşti (1985-1986) şi Dinamo Bucureşti (1986-1988). A disputat în Divizia A 347 de partide şi a marcat 84 de goluri. A adunat 69 de selecţii în echipa naţională, marcând opt goluri. A fost desemnat de două ori fotbalistul nr. 1 din campionatul României (1981 şi 1982).

Cu toate că la 27 de ani, pe vremea când era cel mai bun fotbalist al României şi liderul "Craiovei Maxima", s-a accidentat, a continuat să joace până la vârsta de 31 de ani. Din păcate, a avut un final prematur de carieră, din cauza deselor accidentări. Cea mai gravă dintre ele, care practic a pus punct carierei de fotbalist a lui Balaci, s-a produs într-un meci de campionat, jucat la Baia Mare, la 21 februarie 1984. Accidentat fiind, nu a fost prezent la turneul final al Campionatului European din Franţa din 1984, deşi aportul său la calificarea naţionalei la CE a fost considerabil. La 32 de ani s-a retras ca jucător de pe gazon şi o vreme a oscilat între profesia de antrenor la copii şi juniori şi cea de reporter sportiv.

"Am început sportul la 7 ani şi jumătate cu Piţurcă, cu fraţii Bondici, Călin, Roşca, prietenii mei din cartier. Eram cu toţii la aceeaşi şcoală. La acel moment, pasiunea tuturor băieţilor era fotbalul, pentru că altceva nu prea aveam ce face.

Nu existau computere, internet, nu exista aproape nimic. Din ziua în care am mers la club, la Universitatea Craiova, la centrul de copii şi juniori, şi până în ziua în care m-am lăsat de fotbal, nu am lipsit niciodată de la antrenamente. Din păcate am avut accidentări nenumărate, dar şi atunci eram prezent la antrenamente. Nu mi-a plăcut niciodată să pierd. Satisfacţiile pe care mi le-a adus fotbalul sunt nenumărate.

Aş aminti două dintre ele: atunci când eram copil, la 17 ani, i-am cunoscut pe cei din echipa naţională. M-am întâlnit cu toţi cei care au jucat la Mondialul din '70, pe care eu îl vedeam ca pe o minune. Nu aveam decât un singur televizor, şi acela era alb-negru. Cea de-a doua a fost când am împlinit 18 ani şi am câştigat titlul cu Universitatea Craiova. Dacă ar fi să mă întorc în timp, nu aş mai juca decât câteva meciuri... pentru că nu aş mai purta aceleaşi culori, ci pe cele ale unei echipe din străinătate!

Cu toate astea, aş repeta meciul cu Benfica şi mi-aş dori să nu-l mai joc pe cel de la Baia-Mare. Cea mai mare împlinire personală sunt copiii.

La 53 de ani sunt de două ori bunic şi mă mândresc cu asta. Faptul că sunt şi probabil că voi rămâne în istoria fotbalului românesc este cea mai mare împlinire profesională. Cât despre dezamăgiri, nu pot să uit că, atunci când eram cel mai bun fotbalist al României, m-am accidentat. Ar mai fi una, dar atunci nu cred că ar mai avea sens acest interviu... M-am născut prea devreme. Uitându-mă în urmă, sunt mândru de trecut. În ceea ce priveşte viitorul, deşi nu ţine de mine, îmi doresc să mă simt la fel de bine ca acum şi la 75-80 de ani.

Cele mai frumoase amintiri ale vieţii mele... În primul rând că m-am căsătorit la 18 ani cu femeia pe care am iubit-o şi cu care încă sunt. Apoi, faptul că mi-a adus doi copii de care sunt mândru şi, trebuie să mă repet, faptul că prin ceea ce am făcut probabil voi rămâne în istoria fotbalului românesc."

Dedicându-se antrenoratului, a pregătit echipele de fotbal Dinamo (tineret), Pandurii Tg. Jiu, Drobeta Tr. Severin şi Universitatea Craiova. În anul 1991 a părăsit România pentru a antrena echipe de fotbal din Asia şi Africa, cu care a câştigat peste 20 de trofee şi a fost supranumit "Prinţul deşertului": Tunisia (Club Africain, 1990-1992), Maroc (Olympique Casablanca, 1992-1994), Emiratele Arabe Unite (Al-Shabab, 1994-1996; Al-Ain, 1998-2000; Al-Ahli, 2003-2004, Al-Nahda, 2013), Arabia Saudită (Al-Nasr, 1996-1997; Al-Hilal, 1997-1998 şi 2002-2003), Qatar (Al-Sadd, 2001-2002) şi Kuweit (Al-Kazma, 2009-2010). Pe 4 mai 2016, Ilie Balaci a semnat un contract cu Al-Hilal Omdurman, ocupanta locului 1 în campionatul din Sudan (Africa).

Din palmaresul său de jucător, amintim trei titluri de campion naţional cu Universitatea Craiova (1973-1974, 1979-1980 şi 1980-1981), semifinalist al Cupei UEFA cu Universitatea Craiova (1982-1983). Ca antrenor, a obţinut Cupa Campionilor Africii, Cupa şi campionatul Tunisiei cu Club Africain Tunis (1991-1992); campionatul, Cupa Marocului (de două ori), Cupa Cupelor Ţărilor Arabe (de două ori) cu Olympique Casablanca (1992-1994); campionatul şi Supercupa Emiratelor Arabe Unite cu Al-Shabab din Dubai (1994-1996); Cupa Campionilor Golfului cu Al-Nasr din Arabia Saudită (1996-1997), Cupa Cupelor ţărilor arabe, în 2000, cu Al Ain (Emiratele Arabe Unite), Supercupa Asiei cu Al-Ain (Emiratele Arabe Unite, 1999-2000), Cupa Cupelor ţărilor arabe, în 2000, cu Al-Sadd (Qatar).

În perioada 2007-2009, Ilie Balaci a ocupat funcţia de manager general al clubului de fotbal Universitatea Craiova. Clubul a fost dezafiliat provizoriu în urma votului din Comitetul Executiv al FRF în vara anului 2011. Curtea de Apel Bucureşti a admis în luna noiembrie 2012 cererea de suspendare a Hotărârii Adunării Generale a Federaţiei Române de Fotbal. Ulterior, Universitatea Craiova a fost repusă în drepturi. La 25 martie 2013, Ilie Balaci a fost numit, din nou, în funcţia de manager general al Universităţii Craiova.

Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România mai notează în dreptul lui Ilie Balaci distincţia de Maestru emerit al sportului.

AGERPRES

foto: sptfm.ro