-

Miel umplut cu pâine, ca la Vâlcelele Bune

Hristos a Inviat! In lumina cruda a soarelui de aprilie, Ludovic Bultean, gospodar din Vilcelele Bune ale Hunedoarei, incepe a ne povesti: “Ehei, asta era demult-demult, cam pe vremea cind eram si eu flacau.

De Pasti era obiceiul de a se aduna lumea in locul numit Ograzile Botii si-acolo, la iarba verde, lua tot satul masa. Se numea «pomana de Pasti» si se minca miel umplut cu paine.

In interiorul mielului se punea piinea care era facuta in Joia Patimilor. Erau piini coapte la test si aratau precum lipiile. Se puneau una peste alta, de se umplea burta mielului, iar linga ele se mai puneau si cartofi (crumpeni), curatati de coaja. Se condimenta cu sare si piperi, dar unii puneau seminte de busuioc, ori seminte de patrunjel, in loc de piperi. Mielul asa umplut se cocea.

Bucatele de Pasti se mincau numai cu colaci albi. Iar in colaci puneau cuisoare. Le cumparau de la «boltas»...”. Observa ca nu inteleg toate cuvintele, asa ca incepe a-mi explica: “Boltasul era cel care vindea la «bolta»..., adica la magazinul satesc. Dar sa va mai spun niste cuvinte de pe la noi: «Valaul» e vasul din care beau sau maninca animalele; «blid» sau «labos» se zice la castron; «labosul cu astupus» e castronul, ori cratita, ori tigaia cu capac; drobul, la noi, e «dubusita»; plita se numeste «ploater», iar cuptorul «ler»; la dovleac ii spune «curcubata»“. stie batrinul Ludovic toate obiceiurile locului – cele uitate, adesea, si de batrini; cele nestiute, din pacate, de tineri: “Miercurea din Saptamina Mare, veneau flacaii si puneau in curtea bisericii o toaca si-o inconjurau toata cu oua. Pina in noaptea de inviere trebuia pazita, sa nu vina altii s-o ieie. Ca, daca o lua, o lua cu tot cu oua. Daca nu reusea, cealalta ceata trebuia sa plateasca atunci cite oua erau de jur-imprejur. in prima zi de Pasti, se ciocneau ouale. Cine spargea, il lua de la celalalt. s-a treia zi de Pasti se dadeau liber la joc si-ncepeau, prin tot locul, nedeile!”

Hristos a inviat!