-

Borș de ghebe (rețetă simplă de toamnă)

O să îmi ziceți că stric orzul pe gâște... și ghebele pe borș. Că mai bine fac din ele zacuscă. Ori le pun la sare, să pot mânca niscaiva ciuperci tomnatice și-n lunile lungi de iarnă. Că aș putea să le murez. Ori să le congelez...

Dar și mai bine să le mănânc acum, cât nu și-au pierdut parfumul de pădure, pregătite cu un sos groscior de smântână, aromate cu mărar (mult!) și cu mămăligă alăturea!

Le-oi găti și așa dar, vă întreb, ce-aveți, fraților, cu borșul de ghebe? Măcar l-ați gustat? Nu? Atunci acum e timpul. 

Să alegem, deci, o farfurie mare de ghebe (nici prea mari, nici prea mărunțele). Le curățăm, le spălăm și le tăiem în bucăți nu prea mari. Pe lungime este cel mai bine, despicându-le în două sau în patru, după cât sunt de mari.

Ne mai trebuie o lingură de untură (sau două linguri de untdelemn), un morcov și o rădăcină de pătrunjel, o ceapă nu prea mare, orez - cât iei în căușul palmei, sare, verdeață (aici pătrunjelul și mărarul sunt de bază, dar merge și niște hasmațuchi). Borșul - o jumătate de kil - e musai să fie din cel adevărat, de huște.

Zarzavatul îl vom curăța și-l vom tăiat în cuburi mititele ori îl vom da pe răzătoarea mare. Punem la fiert un litru și juma' de apă, în care adăugăm sarea și, când o auzim bolborosind, zvârlim în ea rădăcinoasele și orezul. 

Aparte, într-o cratiță, topim untura și înăbușim ghebele. Punem și puțintică sare (ținând seama și de cât am sărat zeama). Când ghebele s-au înmuiat, se toarnă în oală.

Ceapa, tocată cât de mărunt te lasă lacrimile, se pune la fiert în... borș.

Când crezi că-s toate gata - legumele și ghebele în oală, ceapa în borș - pui de împreunezi cele două zemuri. Mai lași o țâră și adaugi, din belșug, verdeața.