-

Alivenci ca la Humulești (rețeta Smarandei, mama lui Ion Creangă)

Îi afli adeseori în târguri, cu colecția lor de păpuși din lut, pictate după înățișarea personajelor lui Ion Creangă. Ionela și Costin Lungu din Humulești - de unde altfel ar putea fi niște fani atât de înfocați ai marelui povestitor? - ne-au bucurat adeseori ochii nu doar cu aceste figurine de lut, ci și cu tapiseriile lor inspirate de amintirile copilului universal.

Când am vizitat-o acasă, pe malul Ozanei, Ionela Lungu, humuleșteanca, m-a întâmpinat însă cu o altfel de vorbă: „Am făcut muncă de teren la la zece babe din sat să aflu rețeta asta de alivenci!”.

Rețeta de alivenci a Smarandei, mama lui Nică a lui Ștefan a Petrei din Humulești.

Alivencile sunt o mâncare ciobănească. N-au o rețetă strictă. Nici gramaj. Totul e la ochi. Așa cântăresc și bătrânele satului.

Se fierbe, într-un ceaun de tuci, un litru de lapte, cu o lingură de unt și cu ceva zahăr. Când clocotește, se adaugă mălai. Adică... „făină de popușoi”, cât să iasă o compoziție ca de mămăligă, dar nu foarte vârtoasă. Se simte la mână, cumva. În această fiertură se pun stafide, brânză de vaci și brânză de oi, după cât de iute vrei să fie. Se învârte cu „culișerul”. Adică... melesteul. Sau făcălețul. Și când s-a închegat, se pune la cuptor. Când sunt coapte, se scot alivencile, se taie în bucăți și se servesc calde, cu smântână.

În bucătărie, Humuleștiul nu s-a schimbat, de două sute de ani.