-

Jambon ca la Beclean (rețeta lui Ioan Cornea)

Scris de

Într-o seară de februarie, mi-am descoperit un excelent partener de dialog în Ioan Cornea, ţăranul-vânător din Beclean de Olt. Strașnic om! De la care aveam să învăț prețioase rețete...

Despre pasiunea lui de o viaţă îmi mărturisea: "Se spune că din om faci vânător, dar din vânător nu mai faci om niciodată...". În lumea profană, spune el, "este greu de înţeles ce se întâmplă într-o grupă de vânătoare: este pasiune, este plăcerea de a înota în zăpadă, pasiunea de a ieşi în aer liber, de a vedea un animal alergând. Dacă se împuşcă, bine, dacă nu, iar bine...". Dar o mare bucurie rămân masa vânătorească de la deschiderea sezonului de vânătoare, ca şi balul de la sfârşitul sezonului. Orice s-ar crede, mesele vânătoreşti nu sunt numai cu bucate din vânat. Deşi am aflat o reţetă "faină" de cârnaţi de mistreţ pe care promit să v-o "împrumut" şi dvs.!

Până atunci însă rămân la cealaltă pasiune a domniei sale, creşterea animalelor - are nu mai puţin de 25 de porci în gospodăria sa din Beclean - şi la pregătirea bucatelor din carne de porc. Şi tot de la Ioan Cornea citire vă dau mai jos reţetea de jambon ca la Beclean.

"Jambonul - pulpa din spate - se dezosează, se feliază în două, trei sau patru bucăţi longitudinale, se condimentează (după posibilităţi, pentru că se pot face mai multe condimentări în funcţie de gusturile fiecăruia) cu sare, piper, usturoi şi cuişoare. Apoi bucăţile de carne se leagă cu aţă şi se pun la fiert, ţinând cont de mărimea lui. Dacă este mare, acesta va sta la fiert între trei şi patru ore. Când este gata se scoate din oală, se taie aţa şi se condimentează pe exterior cu verdeaţă şi boia de ardei. Cine doreşte îl poate ţine la afumat mai mult timp, pentru că fumul este un bun conservant. Dar acum la noi nu prea se mai foloseşte această metodă.
Îl dăm foarte puţin la fum, iar ce nu se mănâncă pe moment se poate congela."

Un text de Simona Lazăr

Foto: Pixabay