Bună ziua prieten drag și respectuos cu sine și cu lumea. Despre o altă formă de manifestare a respectului – după codului bunelor maniere – am de gând să vă vorbesc astăzi. Despre... sărutatul mâinii.

Bună ziua om bine educat și cu alese însușiri. Cine crede că un cod al bunelor maniere își găsește utilitatea numai după ce ai trecut pragul casei tale, după ce ai renunțat la intimitatea familiei pentru... o baie de mulțime... se înșeală profund. Și în viața de cuplu se cuvine să fim... manierați... sau manierate... pentru că regula e valabilă și pentru bărbați, și pentru femei. Astăzi vom vorbi despre normele de conduită pe care să le cuvine să le respecte El, bărbatul, stâlpul relației și/ sau, după caz, al familiei. Trebuie să admitemcă El are câteva obiceiuri pe care le-a deprins în timpul celibatului. Înainte de însurătoare, adică – sau înainte de a vă muta împreună. Cuvine-se, o dată intrat îm viața de cuplu, să renunțe la ele. De exemplu, crescut fiind de unul dintre părinți, s-a obișnuit ca sâmbătă noaptea să doarmă la celălalt (ne referim la cei ai căror părinți sunt divorțați). O dată ce ei înșiși alcătuiesc un cuplu cu cineva, vor trebui să renunțe la obicei. Fie – dacă și perchea lor e de acord – vor continua să meargă împreună pentru o noapte la unul dintre părinți. Fie vor accepta că... s-au făcut mari deja și vor alege să-și petreacă zilele și nopțile în doi.
Dar ce te faci cu bărbații care obișnuiesc să citească ziarul în pat, înainte de culcare? Ori să fumeze o țigară în dormitor... uneori chiar înainte de a se scula de-a binelea din pat? Obiceiuri ca acestea trebuie înfrânate. O dată pentru că sunt necuviincioase, a doua oară pentru că sunt nesănătoase – cel de al doilea, cu siguranță!
Mai sunt obiceiuri de care un bărbat – ca și o femeie – e bine să se debaraseze. De umblat încălțat prin toată casa, cu atât mai grav fiind să faci asta după o ploaie zdravănă! De mers la culcare fără să fi făcut un duș ori de schimbat pijamalele o dată pe lună. Statul la televizor cu orele, eventual numai pe programul de sport sau numai pe cel de știri, fără să-ți pese de ce anume vrea partenerul – și asta e o carență de educație. Egoismul... oarecum specific bărbaților – dar nu tuturor, să ne-nțelegem – devine vizibil și atunci când e vorba de complimentat partenera de viață. Dragilor, femeia de lângă voi merită cuvinte de alint, complimente și laude și după ce s-a măritat cu ei. Chiar dacă, veți zice, ce rost ar mai avea asta o dată ce ați cucerit-o?!
Cam asta e, deocamdată, despre manierele lui, în intimitatea locuinței. Despre ce se cuvine să facă ea, femeia visurilor voastre și stăpâna casei, vorbim mâine.

Bună ziua om bine educat și cu alese însușiri. Vorbim azi despre buna cuviință și comportamentul manierat în intimitatea casei noastre. Aminteam ieri greșelile de comportament cu care el, bărbatul, vine în intimitatea cuplului din existența lui de celibat. Dar să nu credeți că dumnealor, ființele gingașe pe care ni le-am ales ca partenere de viață, nu săvârșesc erori... Ba bine că nu! Dacă pe el îl mai putem bănui de egoism, ei îi putem reproșa... egocentrismul. Da, totul trebuie să se învârtească în jurul ei. Parcă e steaua unui sistem solar în care el este doar.. Pământul! Sau oricare altă planetă, care se-nvârte cuminte pe elipsa ei.
Dar...dacă scăpăm de problema asta și ne dovedim, doamnelor, mai generoase și mai îngăduitoare, atunci e bine să acceptăm și că de la noi se cer mai multă delicatețe, mai multă diplomație, mai multă bunăvoință.
Una dintre greșelile pe care femeile le făc frecvent este să compare. Compară rudele ei cu rudele lui – evident, în favoarea neamurilor ei, care sunt cel mai adesea aproape de perfecțiune. Își compară partenerul actual cu unul din trecut... și de multe ori nu se sfiesc să șfichiuiască cu vorba asta: „Fostul n-ar fi făcut niciodată mârlănia asta!”
Apoi, deși îi place să arate superb când iese pe ușă, în casă începe să nu-i mai pese de ce vede soțul sau iubitul ziua toată: bigudiuri, haine lălâi, eventual cu nasturi lipsă sau descusute, pijamale desperecheate...De acord, frumusețea sufletului e cea mai importantă. Dar nici cum arătăm înnpreajma partenerului de viață nu trebuie lăsat la voia întâmplării. O brumă din misterul cu care l-am atras cândva, doamnelor, e bine să păstrăm cu noi viața toată. Chiar și după 50 de ani de căsnicie!
Sigur, el, soțul, ne știe secretele, ne cunoaște durerile, bolile, neputințele. Doar a jurat să fie lângă noi la bine și la rău, la ușor și la greu... însă picul acela de frumusețe eternă și misterioasă nu trebuie să ne părăsească niciodată. E o normă valabilă și când e vorba de conviețuire în doi, de supraviețuire a dragostei și de bune maniere, totodată. Nu degeaba spuneam că în celălalt avem un parteneriat. Asta presupune un parteneriat. Iar parteneriatul înseamnă și reguli de respectat.
Cam atât pentru azi. Mă întorc mâine cu alte norme de bune maniere.

Are românul nostru o vorbă care mie tare mult îmi place. Zice el așa: Să fii domn e o-ntâmpare, să fii om e lucru mare. De-aceea astăzi vreau să vorbim despre... caracter și oamenii de caracter.