-

Invadatorii huni îşi trimiteau femeile înainte ca să se mărite cu localnici

In jurul anului 500 AD, pe când Imperiul Roman ceda în faţa invaziei hunilor şi vandalilor, în zonele rurale bavareze s-a petrecut ceva foarte ciudat.

Cătune adormite, populate de ţărani blonzi cu ochi albaştri, au fost brusc inundate de femei stranii care aveau ochi căprui, pielea mai întunecată şi cranii foarte alungite care fuseseră strânse în bandaje sau între plăci din lemn din copilărie.

Un studiu al ADN-ului noilor venite sugerează că femeile au călătorit sute de kilometri, din zonele invaziilor sângeroase din est, pentru a stabili căsătorii strategice cu localnicii. Cu alte cuvinte, ele erau o nadă. Descoperirea ar putea determina o reconsiderare a Europei medievale, după cum spune Joachim Burger, paleogenetician la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz.

Versiunea acceptată şi predată la orele de istorie din şcoală susţine că barbarii au năvălit din Eurasia şi au distrus totul în cale. Dar dacă se poate considera că acest loc izolat din Germania rurală are vreo relevanţă, s-ar putea ca Europa post-romană să fi fost un creuzet al popoarelor, în care femeile nu au ezitat să traverseze jumătate de continent pentru a clădi o alianţă geopolitică şi a-şi lua soţi bavarezi.

„Aceasta este cea mai dinamică perioadă prin care am trecut în istoria europeană”, a spus profesorul Burger. „Imaginaţi-vă că avem această populaţie foarte blondă, cu ochi albaştri, şi aceste femei foarte exotice. Ele au pielea foarte pigmentată şi au capetele acestea foarte ieşite din comun care seamănă cu al lui Nefertiti şi sosesc în aceste zone agricole. Nu este la fel ca atunci când ar fi sosit într-o societate urbană: nu văd nici un motiv pentru care ele ar fi dorit să ajungă acolo”.

Descoperirile se bazează pe analiza a 36 de schelete îngropate în şase cimitire bavareze, în secolele V şi VI. Craniile a nouă indivizi, toţi fiind femei, au fost presate în repetate rânduri din pruncie, din motive estetice.

Această practică, deformarea cranială artificială, este în general asociată cu hunii, nomazi din estul şi centrul Asiei care au apărut la sfârşitul secolului IV, năvălind până în Italia sub conducerea lui Atila. Nu este însă clar dacă acele femei erau hune şi nici dacă hunii formau o populaţie distinctă în momentul în care s-au deplasat spre vest. „Odată ajunşi în Europa, se asociază cu goţii şi alte popoare germanice”, a spus profesorul Burger.

Probele ADN din cimitirele bavareze au produs mai multe surprize. Agricultorii nativi erau foarte omogeni din punct de vedere genetic şi majoritatea semănau mult cu germanii moderni. Nu s-au găsit urme de gene romane, ceea ce sugerează că deşi este posibil ca legiunile să fi trecut pe acolo, ele să nu fi cucerit acele teritorii în sensul romantic.

Femeile Nefertiti, pe de altă parte, proveneau de pretutindeni: una avea o ascendenţă asiatică puternică, dar altele veneau de pe teritoriile actuale ale României şi Bulgariei. Este improbabil ca ele să fi fost aduse în Bavaria în lanţuri sau să fi fost migranţi economici. Cea mai plauzibilă explicaţie, după cum susţin cercetătorii în jurnalul PNAS, este ca ele să fi fost trimise pentru a pecetlui alianţe între două triburi îndepărtate printr-o serie de căsătorii.

Sursa: rador.ro

Articole înrudite