-

Parcul Natural Grădiştea Muncelului – ţinutul fascinant din inima Daciei

Avem mândria şi satisfacţia de a regăsi în ţara noastră multe locuri de vis, unde frumuseţea şi puritatea naturii şi-au pus amprenta pentru totdeauna.

Dintre toate însă, există un ţinut unde legătură dintre om şi natură, dintre sălbăticia muntelui şi viaţa spirituală a oamenilor vorbeşte de la sine. Este vorba despre Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina.

Dacă ne întoarcem o clipă privirea de la vestigiile dacice de o valoare rară, în care vedeta este, incontestabil, monumentul UNESCO Sarmizegetusa Regia, descoperim o zonă fascinantă, prin frumuseţe şi bogăţie: păduri virgine, sute de peşteri şi cascade, colonii de lilieci unice în lume şi multe alte minunăţii.

Aici frumuseţea naturii concurează cu însemnătatea istorică a locului, dând naştere unui loc uimitor, unde devenim martorii lecţiei de ecologie, pe care ne-o dă legătura simplă şi curată dintre locuitorii de azi şi ţinutul de vis al dacilor.

Cele aproape 40.000 de hectare ale Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina reprezintă un tezaur al României, care se remarca prin frumuseţe şi bogăţie. Cetăţile dacice consemnate de istorie sunt încadrate în peisaje superbe, cu ponoare, cu canioane, cu zeci de cascade şi peste patru sute de peşteri. În plus, fauna şi flora de aici sunt extrem de diversificate de la urşi, râşi, cerbi şi lupi, până la păsări şi flori foarte rare.

În Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina sunt patru trasee importante, gata amenajate, care aşteaptă iubitorii de natură. Cine se încumetă nu va regreta când va ajunge pe Vârful Godeanu sau pe terasele de la Feţele Albe sau la Peştera Bolii sau în Cheile Crivadiei. Să nu uităm că aici era fundul Mării Thetys. Pereţii calcaroşi sunt decoraţi cu fosile, iar apele au săpat în calcar labirinturi fascinante, ce se termină cu cascade. Alteori, apa intră în munte, îl străbate în adâncuri şi iese la suprafaţă în partea cealaltă a lui, în ponoare superbe.

Emblema parcului este un liliac. Coloniile de lilieci din peşterile acestei zone sunt de o deosebită importanţă, prin dimensiuni şi diversitate. La Şura Mare este cea mai mare colonie de lilieci din Europa şi poate chiar din lume.

Însă, dicolo de toate, ceea ce impresionează şi rămâne în suflet pentru totdeauna este căldura şi simplitatea oamenilor de aici. Oamenii locului, urmaşi ai dacilor de acum mii de ani, pare că au schimbat foarte puţine în felul lor de a fi. Au aceleaşi case micuţe, din lemn, pe câte un vârf de munte, fără electriciate, muncind pământul aşa cum o făceau şi dacii. Există o simplitate şi o curăţenie impresionante în felul de a fi al oamenilor ce populează toate crestele şi văile acestor munţi.

Aceştia încă mai păstrează tradiţiile, demonstrând că natura şi oamenii sunt o singură lume, strâns legată într-un echilibru armonios. Aici s-au păstrat nedeile, sărbători ţinute în poieni cu flori, iar meşteşugul fierăritului sau măsuratul oilor se face ca pe vremuri. La oamenii care trăiesc aici, în munte, încă mai putem găsi stupi ca acum două mii de ani, făcuţi din trunchiuri de copac scobite.

Puţine ţări din Europa au pe tot cuprinsul lor ceea ce avem noi, doar în acest parc: peisaje de vis, faună şi floră spectaculoase, vestigii istorice nepreţuite şi o linişte deplină, care îţi curăţă gândurile şi sufletul.

Articole înrudite