Despre cătina albă

La noi în ţară, Cătina albă se găseşte îndeosebi în zona Subcarpaţilor din Muntenia şi Moldova, începând de la râul Olt până la Valea Bistriţei. Cea mai mare densitate cătina o are în bazinul Buzău.

Cătinei i se spune şi ”Poliploid” – datorită numărului mare de cromozomi, prin care se măresc puterea de rezistenţă şi capacitatea de concurenţă. Această specie pionieră este favorizată şi de sistemul său radicular, precum şi de simbioza cu micorizele.

Cătina albă este utilizată ca plantă agrofitoehnică pentru stabilizarea solului şi terenurilor în pantă sau sub formă de gard viu datorită spinilor puternici la împrejmuirea plantaţiilor pomicole. Este deosebit de valoroasă şi ca plantă meliferă.

Utilizată in agricultură, cătina albă fertilizează natural solul cu azot produs de activitatea simbiotică cu microorganismele fixatoare de azot.

Poate fi folosită cu succes în furajarea animalelor.

Fructele de cătină albă conţin “o farmacie de Substanţe bioactive, sanogene pentru organism”, dupa cum spunea academicianul Ion Brad, care i-a dedicat o carte.

Astfel, conţin:

• Vitamine: A, B1, B2, B6, C, E, F,
• Zaharuri, acizi organici, fibre,
• Uleiuri volatile,
• Substanţe minerale diferite: Ca, P, Na , Mg, Fe, Se, Cr, Se
• enzime,
• antioxidanţi.

Particularităţi biologice:

În România se identifică mai multe soiuri de cătină, clasificate astfel: extratimpurii, timpurii şi tardive.

În funcţie de locul în care este plantată, cătina are un port înalt de 1,5 – 3,5 – 4m; în zonele aride aceasta are un habitus aproape târâtor, fiind o adaptare la condiţiile de mediu.

Cătina este o specie precoce, ce intră repede pe rod, din anul 3 de la plantare. La noi în ţară, durata de viaţă biologică a cătinişurilor este între 18 şi 20 de ani.

Cătina este o planta unisexuat dioică, adică pentru a face fructe este nevoie de două exemplare, unul de gen feminin, care face fructe şi celălalt mascul, care asigură polen pentru polenizare.

Optim ar fi, la 4 – 7 plante de gen feminin, plantat un exemplar masculin, pentru o producţie mare şi constantă de fructe.

Sistemul radicular la cătină este foarte bine dezvoltat, cu rădăcini trasante ce pot ajunge până la 20 – 24m lungime, fapt ce conferă bune calităţi în consolidarea solurilor puţin stabile.

Fructele sunt mici, ovoidale, de culoare predominant portocalie.

Cătina înfloreşte odată cu aparitia frunzelor, primăvara timpuriu.

Fructele se coc începând cu jumătatea lunii august.

Cerinţele cătinei faţă de factorii de vegetaţie:

• Fiind o specie rustică, creşte pe toate tipurile de sol; totusi, realizează producţii mari pe terenuri cu fertilitate medie, uşoare şi permeabile.
• Preferă lumina abundentă, directă,
• Are rezistenţă mare la insolaţie, secetă şi ger,

Se dezvoltă bine în condiţii de umiditate moderată şi nu suportă excesul de apă în sol sau la suprafaţa acestuia.