Cenușa rezultată din arderea lemnului conține cantități importante de potasiu, calciu, fosfor și magneziu, precum și microelemente, cum ar fi zinc, fier, bor și mangan. Nu conține, însă, nici un gram de azot, aflăm de la Viorel Grosu - corespondent Radio Antena Satelor.

Așadar, cenușa se pretează pentru a fi folosită ca îngrășământ pentru culturi, mai ales pentru cele legumicole ori în vii sau livezi. Aplicarea se poate face atât sub forma solidă, de pulbere, cât și în soluție. Doza recomandată este de cca. 1.000 – 1.200 kg/ha, înglobată primăvara pe teren.

La culturile care se înființează în cuiburi se presară câte 15 – 20 grame/cuib. În perioada de vegetație se pot aplica 200 – 400 kg/ha. Când se aplică sub formă de soluție se folosește o diluție de 50 grame cenușă la 10 litri de apă.

Este foarte important să se țină cont de faptul că cenușa are un pH puternic alcalin. De aceea, nu trebuie administrată pe soluri cu pH mai mare de 7 decât în cazul unor plante care iubesc solurile bazice. De asemenea, este de evitat atunci când cultivați plante care iubesc solurile acide, cum este cazul unor flori.

Cenușa se poate aplica foarte bine și înglobată în mraniță sau compost. În schimb, este total contraindicată administrarea împreună cu uree, căci favorizează formarea amoniacului, ceea ce duce la pierderea rapidă a azotului.

De asemenea, unii specialiști sunt de părere că nici în cazul răsadurilor foarte tinere nu este indicată, căci aportul prea mare de potasiu poate cauza probleme.

Împrăștiată într-un strat fin în gazon, la sfârșitul iernii, acționează ca fertilizant și distrugător al buruienilor. În soluție poate fi folosită ca un insecticid de contact pentru plantele din grădină. Aplicată într-un strat de jur împrejurul pomilor și plantelor va îndepărta limacșii și melcii.

Foto: pixabay