Lucrări agrotehnice necesare pentru conservarea apei în sol

Specialiștii ne reamintesc de o serie de măsuri agrotehnice care, aplicate corect, pot întârzia efectele secetei cu până la 2-3 săptămâni, aflam de la Viorel Grosu - corespondent Radio Antena Satelor.

Cea mai mare parte a apei din sol se pierde prin evaporație directă și prin transpirația plantelor.

Pentru ca apa să fie păstrată în sol este necesar ca între concentrația vaporilor din rezerva acestuia și cantitatea de vapori din atmosferă să existe un echilibru. Aceasta se intâmplă în general în sezonul rece sau în perioadele ploioase, când fenomenul de evaporație este foarte redus.

În sezonul cald, când temperatura este ridicată și aerul este uscat, pierderile de apă prin evaporație directă pot ajunge până la 50% din rezerva solului sau chiar mai mult, dacă nu se iau măsuri de prevenire a acestui fenomen. Un alt factor care contribuie semnificativ la instalarea deficitului de umiditate în sol este viteza vântului.

Studiile de specialitate indică pierderi de apă de 10 ori mai mari decât cantitatea care se pierde atunci când atmosfera este calmă, în aceleași condiții de temperatură.

Dintre măsurile agrotehnice pe care le avem la îndemână, amintim:

1.Lucrările de prelucrare a solului, ce trebuie să asigure afânarea și permeabilitatea acestuia pentru apă. Din cantitatea totală de precipitații căzute, se înmagazinează și se rețin într-un sol bine lucrat cca 60%, în timp ce solurile nelucrate rețin mai puțin de 10%. După efectuarea arăturilor, fie de vară, fie de toamnă, terenul se nivelează cu grapa stelată sau grapa cu colți, care lucrează în agregat cu plugul.

O suprafață neuniformă evaporă în aceleași condiții cu 20-25% mai mult decât o suprafață plană. Primăvara, pentru pregătirea patului germinativ nu se utilizează sub nici o formă grapa cu discuri. Pierderile de apă în urma acestei lucrări pot ajunge până la 15%. Se utilizează combinatorul și numărul de treceri se reduce la minimum. Distrugerea crustei, astuparea crăpăturilor și combaterea buruienilor prin prașilă reduc, de asemenea, pierderile de apă din sol.

2.Fertilizarea culturilor – administrarea îngrășămintelor chimice trebuie să țină cont de rezerva de apă a solului. Dozele mari, administrate în condiții de secetă, nu pot fi valorificate și se poate instala procesul de exosmoză. Îngrășămintele organice, contribuie la structurarea solului și creșterea permeabilității pentru apă.

Pe suprafețele fertilizate organic s-a constatat capacitatea de a înmagazina cu 20% mai multă apă decât pe suprafețele pe care fertilizarea s-a făcut preponderent chimic. De asemenea, humusul obținut în urma descompunerii îngrășămintelor organice are capacitatea de a înmagazina de 6 ori mai multă apă și întârzie apariția fenomenului de secetă pedologică cu 2-3 săptămâni .

3.Asolamentul – se vor avea în vedere asolamente lungi de 4-7 ani, în care să alterneze, controlat, plantele cu consum ridicat de apă cu cele cu consum specific redus și perioade de vegetație mai scurte.

4.Epoca și densitatea optimă de semănat – semănatul în epocă optimă și cu densitate care să nu depășească 60.000 – 65.000 plante/ha, au efecte directe asupra valorificării superioare a rezervelor de apă din sol. Arhitectura sistemului radicular influențează în mod deosebit alegerea densității de semănat.

Ținănd cont de aceste recomandări putem contribui parțial la acumularea și reținerea apei în sol, cu efect direct asupra creșterii, dezvoltării plantelor și obținerii unor producții mulțumitoare.

Foto: pixabay