„Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă ca sălaşurile lui Chedar şi corturile lui Solomon. Nu vă uitați că sunt neagră, soarele m-a ars.”

Drept e că puține lucruri se știu despre ce mâncau dacii. Poate din legenda aceea cu Lisimach și Dromichetes să înțelegem că dacă voiau, puteau fi și rafinați, dar că preferau frustețea obiceiurilor moștenite din neam.

Satul ardelean păstrează încă vie tradiția preotului iluminist și luminator al satelor, un apostol al credinței, dar șii un cruciat al latinității, într-o lume frământată și obedientă un regim străin.