Pictori și fotografi străini seduși de România antebelică

„Orașul bucuriilor”, dar și al unor tristeți nedeslușite. Pictorul călător e, în esență, un curios, și de aceea peisajele și portretele acestei specii de artiști sunt pline de detalii surprinzătoare, care astăzi ne sunt de un real folos în reconstituirea spiritului unui veac trecut.
Graficieni și pictori precum Louis Dupre, Hector de Bearn, Michel Bouquet, Henrik Trenk ș.m.a., dar mai ales atât de mediatizatul în ultimul deceniu Domenico Preziosi, traversează orașul și orele lui creionându-i exemplar existența contradictorie, de târg patriarhal și vetust avântat într-o vertiginoasă dezvoltare ce-i va aduce curând titlul de „Micul Paris”.
Ce spune Frunzetti despre acești pelerini ai penelului și creionului? „Nu puțini sunt artiștii pentru care priveliștea bucureșteană a însemnat sursă de inspirație. Pe unii îi recepționăm azi cu mirarea încântată a redescoperirii unor lumi doar bănuite cândva, în anii de studiu. Sunt călătorii romantici de la începutul secolului trecut (începutul secolului 19 - n.n.): un Doussault, un Michel Bouquet, un Raffet, turiștii poștalioanelor, diligenței, în căutarea unui anume exotism, înregistrat în priveliști, în costume, în moravuri și tipuri omenești, cu minuția sociologului de vocație și a etnografului deopotrivă”.

Pictorii pelerini

Auguste Dieudonne Lancelot avea să realizeze, la comanda revistei pariziene „Le Tour de Monde” o suită de schițe ale spațiului românesc pe care îl traversează, Bucureștiul având un binemeritat loc frontal. Mai târziu, aceste imagini le va aduna în albumul „De Paris a Bucarest. Causeries geographique” (Paris, 1860). Denis Auguste Raffet desenează și el Bucureștiul (ca și alte aspecte din principatele române) pentru a ilustra cartea de călătorii a prințului rus Anatoli Demidoff, „Voyage dans la Russie meridionale et la Crimee par la Hongrie, la Valachie et la Moldavie” (1840).
Sigur dintre toți pictorii pelerini, cel mai cunoscut două - și, într-un fel, cel mai dedicat Bucureștilor - rămâne italianul Domenico Preziosi, autorul splendidului album de acuarele „Bucureștii în 1869”. El observă viața ingenuă a mahalalelor bucureștene, e sedus de trupurile fetișcanelor car se scaldă în apele Dâmboviței și de farmecul desuet al târgului adormit. E captivat de zona de confluență a târgurilor de Moși și al oboarelor, unde se întâlnesc țăranul și orășeanul, fiecare expnent magistral al lumii din care provine. Peisajul urban, scenele de muncă și de viață cotidiană îl fascinează, iar tușa acuarelei îmblânzește asprimele și dă căldurăă demersului său.

Fotografii

Tot Frunzetti ne atrage atenția asupra unui alt gen de artiști: fotografii. Cei ai mijlocului de veac 19. Fotografia, „noutatea mirabilă a deceniilor 4 și 5 ale secolului al XIX-lea” lasă dâre de lumină și culoare și în istoria Bucureștilor. „numai Carol Popp de Szathmary a lăsat peste 800 de vederi ale Bucureștilor mijlocului și celei de a doua jumătăți a veacului” - spune Frunzetti „În cazul primilor fotografi-artiști știuți la noi, ca Wilhelmina Prietze și Anton Chladek, problema nu se pune (decât pentru portrete), căci nu i-a tentat în acest chip priveliștile - chiar dacă ultimul ne-a lăsat, pictate, două peisaje de stil „sublim”, romantic, pe modelul celor văzute cândva în galeriile europene, dar fără ca aceasta să-l pună pe drumul peisajului imanent, al cadrului vieții cotidiene, înregistrarea ei necadrând cu niște idealuri estetice înrădăcinate de prejudecăți”.

Foto: Pixabay