-

Țăranul român din... Kazahstan. Cum, când și de ce a ajuns acolo

Românii din „micile Românii” din afara granițelor țării ne surprind mereu prin atașamentul lor față de „patria mamă”. Chiar și atunci când îi separă zeci mii de kilometri, două sau trei generații petrecute „în afara” granițelor firești și traiul într-o cultură mult diferitî de a noastră.

Astfel de oameni sunt și cei peste 40.000 de români din Kazahstan, fostă republică sovietică. Majoritatea o reprezintă... țărani de dincolo de Prut, autoexilați în căutarea unui trai mai bun, în vremea Sovietelor.

Domnule Nicolae Plushkis, o sa incepem prin a va intreba: de ce e nevoie de o asociatie a romanilor in Kazahstan, atat de departe, in inima stepelor Asiei...?

Pentru ca in Kazahstan sunt, oficial, 21.000 de romani. Neoficial sunt 40.000 de mii. De ce? Pentru ca daca are o fiica, s-a casatorit, a facut copii, copiii au fost trecuti dupa nationalitatea tatalui. Deja devine ori rus, ori neamt, ori kazah...

Sunt trecuti in acte ca “romani' sau ca “moldoveni'?

Cei mai multi sunt moldoveni. Dar nu pentru ca asa s-au declarat, ci fiindca nationalitatea unui copil era stabilita de nationalitatea tatalui, pe teritoriul fostului URSS. Si acum, in Kazahstan, e la fel. Romani sunt doar vreo saizeci, iar asta pentru ca sunt urmasi ai fostilor prizonieri de razboi romani. Urmasii celor stabiliti aici pe vremea tarului si apoi pe vremea sovieticilor, daca au venit din Basarabia, sunt trecuti ca “moldoveni'.

Si dumneavoastra ce nationalitate aveti?

O sa radeti. Eu nu sunt trecut nici roman, nici moldovean, ci lituanian, pentru ca mama mea s-a casatorit cu un lituanian.

Țăranul român de la capătul lumii

Explicati-ne cum si cand au ajuns romanii – fie ca-i numim asa sau moldoveni, basarabeni - in Kazahstan?

Au fost mai multe trepte. Prima data s-a intamplat asta pe timpul lui Stalakan, cand Basarabia era in Imperiul Tarist; atunci basarabenilor li s-a promis pamant. Prin 1906... Si taranul nostru, dupa pamant, o plecat in Kazahstan, cu carul, cu boii... Au mers caravanele sase luni pana acolo. Cand au vazut pamantul din Kazahstan, ca nu rodeste, nu se face nimic pe el, unii s-au intors. Altii, nemaiavand posibilitati, au ramas acolo. Si in ziua de azi s-au pastrat in regiunea Aktubinsk doua sate, unu-i spune Basarabka si altu-i spune Moldovanka. Al doilea val a fost dupa 1940, 28 iunie, mai exact, undeva prin 1941. A fost primul val de deportari. Arhivele cu deportatii au fost inchise, nu avem o statistica a deportarilor. Dar am trimis o scrisoare la arhive, pentru ca abia acum KGB a dat voie sa se deschida. Dar cred ca cel putin 40.000 de deportati au fost, din Basarabia si Bucovina de Nord.

Cum traiau ei? In ce conditii?

Deportatii munceau la stat, fortat, nu aveau nici un drept. Traiau in baraci cu paturi de scanduri, suprapuse. Foarte multi nu au rezistat si au murit, pentru ca sunt niste friguri nemaipomenite. Anul acesta am avut si temperaturi de minus 52 de grade, in Kazahstan. Si multi au murit, multi s-au intors. Am gasit, iata, o familie pe nume Cretu, care vine de undeva din Falesti. Aceia au fost deportati asa: o mama, trei copii mititei, o sora mai mare si taica-su. I-au adus pana la Muntii Urali. Pe taica-su si pe sora mai mare i-au trimis undeva in Siberia, ca nu mai stiu nici in ziua de azi nimic de ei. El, cu maica-sa si cu astia mai mici – unul era nascut in '37 – au fost dusi in Kazahstan. Sa-mi ziceti mie, ce pacat facuse copilul ala mai mic, de trei ani si ceva, sa fie luat din satul lui si dus tocmai la frigurile alea din Kazahstan? Si cum imi povesteste, dupa interviul pe care l-am luat de la dansul, abia in '53 prima data au imbracat chiloti, nici asta nu aveau. Datorita poporului kazah, care ii lua prin iurte si-i imbraca, ii hranea, au supravietuit. Au invatat... iaca, acel despre care va vorbesc, a devenit inginer, apoi director la o mina din Kazahstan, acum e pensionar.

Ce meserii au?

Pai, uite, Simion Plamadeala a fost miner, eu sunt profesor de sport. Avem multi profesori. La scoli am gasit nume cum e Munteanu, seful politiei financiare a regiunii se numeste Puscasu.

Ce se spune despre romani, despre basarabeni, in Kazahstan?

Nu stiu ce se spunea despre moldoveni, dar inainte se spunea. Dar acum, datorita infiintarii societatii si pentru ca noi suntem prezenti peste tot in costume nationale, cu cantece, cu bucate romanesti, acum se uita cu totul altfel, au inteles ce inseamna Romania.

E greu sa-i adunati laolalta?

Sa-i aduni de prin toate partile Kazahstanului e practic imposibil, dar daca te uiti pe harta, cam 10 Romanii cred ca incap pe teritoriul Kazahstanului. Noi suntem in centru, unde avem oficial 3.867 de romani. Ei le zc “moldovani', dar pentru mine tot romani sunt. Din toate regiunile, cei mai multi sunt la noi.

Acum deschidem o filiala in regiunea Zhezkazgan, unde se afla cea mai mare exploatare de cupru, a doua se deschide in Almata si mai este o filiala la Pavlodar. Putem sa-i unim. Vrem sa facem si un congres al romanilor din Kazahstan. Mai dorim ca anul acesta sa ridicam un monument in memoria deportarilor staliniste in Kazahstan. Din Bucovina de Nord si Basarabia. Este un monument in Kazahstan ridicat in memoria soldatilor romani prizonieri de razboi, care au fost peste 7.000 si multi au murit acolo si au fost ingropati in Karaganda. Monumentul asta parca ne uneste pe toti, este ceva sfant. A fost si Basescu, Iliescu l-a deschis. Toti ministrii de externe au fost acolo. Pe 1 mai e Ziua Popoarelor din Kazahstan. Toate popoarele sarbatoresc identitatea, cultura lor. Ultima oara am scos 40 de romani in costum nationale, in strada.

Domnule Nicolae Plushkis, nici destinul dumneavoastra nu e tocmai “liniar'. V-ati nascut in Calarasi, R. Moldova, tatal fiind lituanian, mama romanca. Acum locuiti in Karaganda, Kazahstan, fosta republica sovietica...

Mama e romanca, e Munteanu, si e nascuta in 1935, cand nu era Republica Moldova. Eu, dupa pasaport is lituanian, ca tata a fost lituanian. Dar dupa suflet, dupa minte si dupa gandire, sunt roman. Eu nu m-am nascut in Kazahstan, ci in Republica Moldova. In Kazahstan am ajuns in anul 1980. Eu am ales sa merg in Kazahstan. De ce? Sincer, mi s-a spus ca in Moldova “nu trebuiam'.

Cum adica “nu trebuiati'? De ce?

Stiam prea bine limba romana. Acolo am facut facultatea de sport. Sunt antrenor emerit al Kazahstanului, antrenez o echipa de basket, sunt arbitru international, predau la facultate, am fost sef al catedrei de educatie fizica la Universitatea din Karaganda. Am facut legaturi cu Universittaea Babes Bolyai, am trimis acum niste studenti din Karaganda care fac masteratul la Cluj.

Vorbiti excelent romaneste...

Noi am avut o scoala foarte buna la Calarasi, iar invatatorul nu ne punea sa scriem “Caiet de limba moldoveneasca', dar “Caiet de limba materna'. Vorbim limba mamei, limba romana. Nu stiu daca sunt un cetatean al planetei, dar noi suntem singurii care duc cultura romaneasca atat de departe in spatiul ex-sovietic. Traditiile si obiceiurile noastre, le aratam la toti.

Ce inseamna prezenta romanilor la cele doua mari sarbatori ale tarii in care locuiti acum, Ziua Popoarelor din Kazahstan si Ziua Limbilor Popoarelor din Kazahstan?

Ziua Popoarelor este pe 1 mai, iar Ziua Limbilor e pe 28 septembrie. Noi din timp ne gatim, iata, spre exemplu, femeile noastre fac bucatele – se indeamna una pe alta: tu faci sarmalele, tu faci placintele, tu faci mamaliga s.a.m.d. - ca sa avem toate mancarurile noastre traditionale pe masa. Copiii sunt organizati in stilul lor, cu dansurile, cu cantecele, noi – cu baladele. Si ce e important e ca batranii – ati vazut, la Alba Iulia, ca v-am adus un batranel de optzeci si ceva de ani, pe dl Rusnac – au o mandrie sa arate ca sunt romani: “Iaca, ma imbrac cu ia, cu camesa asta romaneasca', spun ei, si pana si drapelul romanesc il iau in mana.

Vorbeati despre bucatele romanesti – cu ele se fac nuntile, se fac botezurile, se fac duminicile in familie.

Cu bucatele romanesti suntem prezenti permanent. Noi tot timpul avem pana si branza de oaie, branza de burduf – pe care o aducem tocmai din Romania – de mamaliga nici vorba nu poate sa fie sa lipseasca, pentru ca am adus faina de popusoi, ca sa putem sa ne facem. La noi, la sediul Societatii, avem o bucatarie acolo, unde facem mancare si ne gramadim toti la masa, practic, in fiecare duminica.

Sotia dv., care e rusoaica, gateste romaneste... de la cine a invatat?

De la mine...

Si prietenii dv., care sunt de atat de multe nationalitati, cum apreciaza bucatele romanesti?

Foarte bine. E asa, ca un exemplu. Cand este 1 mai, se face o masa afara, plina cu bucate romanesti. Noi nu dovedim sa-i hranim pe toti, de alte nationalitati, care ajung la masa noastra. Parca trec hoardele tatarasti, matura tot.

Copiii dumneavoastra vorbesc romaneste?

Vorbesc. Si sotia mea vorbeste, ca am invatat-o limba mamei mele. Copiii i-am trimis la scoala in Basarabia si apoi in Romania.

Dar biserica in limba romana aveti?

Biserica in limba romana nu este, numai biserica ortodoxa rusa, unde mergem cu totii, de toate nationalitatile. Toate sarbatorile le facem cu rusii, pe stil vechi. Dar as vrea sa va spun ca mai este o sarbatoare mare pentru noi, 31 mai, cand este ziua jertfelor staliniste. Atunci, tot timpul mergem la monument, cu flori, cu ambasadorul ori cu consulul Romaniei in Kazahstan. Mergem la monumentul ridicat in memoria soldatilor romani prizonieri in Kazahstan. Au fost peste 7.000, din care au murit mai mult de 900. Ceilalti, o parte s-au intors in Romania, altii au ramas acolo si s-au casatorit cu kazahe. Pot sa va dau cateva exemple de familii: Casoveanu, Cotoi, care au urmasi. Parintii au fost in lagare, s-au casatorit. Era o lege: el fiind prizonier intr-un lagar stalinist, daca se casatorea cu cineva de acolo putea sa mearga seara acasa. Ziua venea la munca. Era vorba de munca fortata, foarte grea, ca mai bine faceai zece razboaie o data decat muncile astea. Ziua ii puneau si sapau santuri, noaptea mureau ori de frig, ori de foame, ii aduceau cu saniile, ii bagau in gropile astea, ziua mergeau cu tancurile pe deasupra, sa taseze pamantul, sa nu stie nimeni ce s-a intamplat. Asta o fost si soarta nemtilor, a finlandezilor, a ungurilor, japonezilor, a francezilor, a azerilor, chiar si a rusilor, a coreenilor, a lituanienilor, a kargazilor, a kazahilor, chiar... Toate aceste nationalitati au acum monumente acolo.

Cate nationalitati exista in Kazahstan?

Sunt 130 de nationalitati.

Romanii sunt o comunitate mai mica, mai mare?...

Cea mai mare comunitate e a nemtilor, iar pe locul doi sunt rusii... dar ei nu au unirea pe care o avem noi, nu pot sa stea la masa impreuna, cu bucate, cu cantece... Mai sunt ucraineni multi. In momentul de fata important este ca am reusit sa ne unim. Asa vedem cati suntem, cati mai vorbim limba...

Spuneati despre d. Simion Plamadeala ca si-a vandut surtucul ca sa cumpere un volum din Eminescu..., la un moment dat cand in Karaganda au ajuns niste romani care vindeau carti romanesti tiparite cu grafie latina. Mai spuneti-mi o anecdota, o istorie de-a romanilor din Kazahstan.

O sa va mai spun una de-a lui Simion Plamadeala: in 2008, cu ajutorul Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni, am facut, cu mai multi romania din Asociatia “Dacia', o vizita in Moldova si-n Bucovina, pe la toate manastirile, si a fost si Simion Plamadeala cu noi. Pe cine intalnea pe drum, el il oprea si-i spunea: “Imi pare foarte bine ca vorbiti in limba poporului nostru, ca vorbiti romaneste'... L-am intrebat atunci: “Mosule, dar in ce limba ai vrea sa se vorbeasca in Romania?'.

 

Articole înrudite

  • Oboseala războiului nu trebuie să-şi facă loc în rândul sprijinitorilor Ucrainei

    Oboseala războiului nu trebuie să-şi facă loc în rândul celor care până acum au sprijinit Ucraina, printre care se numără şi România. Tocmai de aceea, ministrul de externe Bogdan Aurescu răspunde întrebărilor jurnaliștilor Radio România, în contextul Zilei Independenție Ucrainei (24 august).
    Realizator: Aş vrea să vă întreb cum arată în momentul acesta, la şase luni de la începerea războiului, la momentul sărbătoririi mai mult sau mai puţin, nu ştiu dacă putem folosi acest cuvânt în acest context, a Zilei Independenţei Ucrainei şi la ce să ne aşteptăm pe mai departe? Vedem totuşi că astăzi nu am văzut o agresiune atât de puternică a Rusiei pe cât am fost avertizaţi că am putea vedea.
    Bogdan Aurescu: Într-adevăr, e o zi cu totul şi cu totul excepţională în istoria Ucrainei, pentru că într-adevăr pe de-o parte este Ziua Naţională, Ziua Independenţei şi pentru orice stat o astfel de zi naţională este o zi a celebrării, o zi a bucuriei, dar în acelaşi timp, se împlinesc şi şase luni de la invazia ilegală şi ilegitimă a Rusiei în Ucraina, împotriva Ucrainei, ceea ce ne arată pe de-o parte, într-adevăr, aşa cum spuneaţi, rezilienţa poporului ucrainean, curajul cu care a reuşit să facă faţă acestei agresiuni. În acelaşi timp este, din păcate, şi un moment în care sunt plânse miile de victime şi distrugerile masive şi ororile acestui război. Şi de aceea am ţinut în mod special ca astăzi, pe de o parte, să dau un mesaj de felicitare, dar în acelaşi timp de încurajare şi de sprijin şi de solidaritate puternică din partea României pentru poporul ucrainean. Am dorit să marcăm acest lucru şi în mod simbolic prin arborarea drapelului ucrainean la sediul MAE şi prin iluminarea sediului nostru aseară, şi astăzi cu steagul ucrainean, culorile steagului ucrainean, dar şi printr-o întâlnire pe care am avut-o cu ambasadorul Ucrainei la Bucureşti şi i-am transmis pe această cale colegului şi prietenului meu Dmitro Kuleba pe de o parte felicitările pentru această zi foarte importantă, dar în acelaşi timp admiraţia pentru modul în care Ucraina a rezistat şi continuă să reziste, pentru că şase luni de război şi în acelaşi timp Ziua Naţională este, aşa cum spunea şi preşedintele Zelenski astăzi în mesajul pe care l-a adresat poporului ucrainean, este un moment de renaştere, până la urmă, pentru că asta înseamnă că, dacă astăzi sărbătoreşte din nou independenţa Ucrainei, asta înseamnă că poporul ucrainean este liber, şi asta se datorează rezistenţei extraordinare pe care şi noi, şi comunitatea internaţională, UE, NATO, întreaga comunitate democratică a sprijinit-o. Am discutat astăzi despre...
    Mă scuzaţi. Există riscul ca această oboseală a războiului, despre care am văzut că avertizează, chiar astăzi citeam, ministrul apărării ucrainean, e posibil să o regăsim poate şi în România, poate şi în alte ţări şi acest sprijin care a fost susţinut până acum pentru Ucraina să devină mai puţin susţinut, ca să folosesc un termen nu foarte bun?
    Bogdan Aurescu: Eu l-am asigurat pe colegul meu, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, că în cazul României acest tip de oboseală nu va exista, pentru că România a susţinut, susţine şi va susţine şi în continuare cu toate puterile, conform capacităţilor sale de care dispune, acest efort al Ucrainei pe toate dimensiunile pe care am acţionat şi până acum. Am acţionat pe dimensiunea umanitară şi am sprijinit milioanele de refugiaţi ucraineni, care au intrat în România, peste două milioane deja, din care în jur de 86-87 de mii sunt pe teritoriul României, cu sprijin acordat din toate punctele de vedere pentru învăţământ gratuit, pentru angajare gratuită pe piaţa muncii, pentru foarte multe alte facilităţi pe care le-am acordat, sprijinul acordat direct Ucrainei prin donaţii, de combustibil, de medicamente, de ambulanţe, de alte echipamente medicale, pentru în ceea ce priveşte sprijinul pentru facilitarea tranzitului cerealelor ucrainene, sprijinul acordat în plan politico-diplomaitic, prin acţiunile de izolare a Rusiei pe plan internaţional, sprijinul acordat pentru obţinerea statutului de candidat la aderarea la UE a Ucrainei, un proiect foarte important pe care noi l-am susţinut de mai multă vreme şi, nu în ultimul rând, prin sprijinul pe care îl acordăm pentru pedepsirea celor vinovaţi de săvârşirea crimelor îngrozitoare care au avut loc în Ucraina şi pe care am putut să le constat cu ocazia vizitelor pe care le-am făcut şi domnul prim-ministru, şi am participat şi eu la acea vizită, şi domnul preşedinte ulterior. Deci efortul nostru va continua, i-am asigurat pe colegii ucraineni de întregul nostru sprijin şi nu se pune problema ca cel puţin în cazul României să existe o astfel de oboseală.
    Vorbeaţi de acest sprijin pentru pedepsirea crimelor de război, pentru investigarea lor, pedepsirea lor. Când am putea vedea aşa, care ar fi o perspectivă pentru un oarecare deznodământ, o oarecare concluzie pe acest plan?
    Bogdan Aurescu: Asta depinde foarte mult de modul în care se derulează investigaţiile la faţa locului, pentru că după cum ştiţi există deja o investigaţie deschisă de Curtea Penală Internaţională. Noi, la începutul lunii martie, împreună cu alte 39 de state, am sesizat procurorul Curţii Penale Internaţionale cu o solicitare de a examina în mod accelerat săvârşirea de crime de război, crime împotriva umanităţii şi alte crime în Ucraina, şi aceste investigaţii sunt în curs. Vă daţi seama că la scara foarte mare a faptelor care au fost comise de trupele ocupante în teritoriile vremelnic invadate de Rusia, acest efort probabil că va dura ceva timp, pentru că probele trebuie strânse în mod riguros. Deci asta depinde de accesul la faţa locului şi depinde foarte mult de probele care vor fi strânse.
    Din informaţiile pe care le aveţi, agresiunea rusă ar putea să escaladeze în perioada următoare sau dimpotrivă, şi-a cam atins limitele Rusia, pentru că vedem o oarecare stagnare a frontului, în momentul de faţă, a liniilor frontului?
    Bogdan Aurescu:
    Da. Discutam astăzi şi cu ambsadorul Ucrainei la Bucureşti despre situaţia de pe linia frontului şi îmi confirma informaţiile pe care şi noi le avem, şi anume acelea că în ultimele săptămâni linia frontului este relativ stabilă. Există în continuare eforturi ale Rusiei de a împinge trupele ucrainene în est, există de asemenea eforturi de consolidare a trupelor ruse în sud în faţa contraofensivelor pe care forţele ucrainene, de data aceasta, le întreprind, dar nu există, cel puţin până la acest moment, modificări substanţiale ale acestei poziţii a liniei frontului. Însă, aşa cum ne spun colegii ucraineni şi aşa cum ştim şi noi din alte surse, există în continuare din punct de vedere numeric o anumită predominanţă a forţelor ruse. De asemenea din punctul de vedere al capacităţii de foc iarăşi este clar că raportul de forţe este în favoarea trupelor ruse şi aici depinde foarte mult şi de continuarea sprijinului internaţional pentru Ucraina. Prin urmare, e greu să facem acum speculaţii legate de posibile ofensive masive ale forţelor ruse, chiar dacă într-adevăr există analize în acest sens care ar putea să fie justificate de momente simbolice, cum este ziua de astăzi. Ceeea ce putem însă vedea însă în perioada următoare, probabil în luna septembrie, va exista cel mai probabil un moment de inflexiune în măsura în care vor fi organizate acele referendumuri în zonele care au fost deja ocupate de partea rusă pentru alipirea la Rusia şi atunci într-adevăr acel moment va fi un moment important, dacă el se va produce din perspectiva evoluţiilor conflictului din Ucraina.

    RADOR
    Foto: Pixabay

  • Ce ne aşteaptă dacă alegem să ne petrecem vacanţele în România

    Preţuri mari şi o criză de personal fără precedent ceea ce va aduce, în multe cazuri, şi servicii mai slabe calitativ - este ceea ce vor primi turiştii în acest sezon estival.

  • Este nevoie de o nouă lege a educaţiei

    Noile schimbări anunţate pentru viitorul an şcolar erau necesare, dar este nevoie de o nouă lege a educaţiei, declară Luminița Barcari.

  • DRP: program de granturi pentru comunitatea românilor din Ucraina

    Departamentul pentru românii de pretutindeni a lansat un program de granturi dedicat comunităţii românilor din Ucraina şi se întâlneşte permanent cu mediul asociativ din ţara vecină pentru a prezenta oportunităţile de finanţare.

  • Ajun de Crăciun în Țara Fagilor

    Scârţâie zăpada sub picioare, s-au aşezat stelele pe cer, stelele călăuzitoare ale magilor, pentru că se apropie, din nou, Crăciunul!

Save
Cookies - preferințele utilizatorului
Folosim cookie-uri pentru a vă asigura că veți obține cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Dacă refuzați utilizarea cookie-urilor, este posibil ca acest site să nu funcționeze conform așteptărilor.
Accept
Nu accept
Află mai multe
Functional
Instrumente utilizate pentru a vă oferi mai multe funcții atunci când navigați pe site, acestea pot include partajarea socială.
PHP.net
Accept
Nu accept
Marketing
Set de tehnici care au ca obiect strategia comercială și în special studiul pieței.
Facebook
Accept
Nu accept
Vot
Vot
Accept
Nu accept