-

Anul 1928 - Misiune fonografică în România: „Ce-am auzit eu aseară” (zona Argeșului) (AUDIO)

Scris de

Vestitul violonist argeșean interbelic Ion Matache - născut la Mielcești, comuna Merișani, județul Argeș, în vara anului 1905 - a intrat în lumea lăutarilor, încă de la vârsta de... 10 ani. 

A fost discipol al vioristului Stan Taleș din Valea Mărului, care, văzând uriașul potențial al copilului, l-a integrat în orchestra sa (cântând la început fie la țambal, fie la vioară, apoi și cu vocea), chemându-l să cânte la nunți și clăci, în hanuri și cârciumi. Mai târziu, alături de doi frați ai săi, Dică (la țambal) și Mrin (la vioară), și împreună cu cobzarul Codin Luca, avea să cucerească Bucureștiul „petrecăreț”, cântând la terase, restaurante și cârciumioare: „11 iunie”, „La trei lei”, „Oituz”, „Cercul Militar”, „Bragadiru”, „Buzești”, „Calul bălan”.

Aici la ascultat pentru prima dată Nicolae Iorga și tot „într-un fel de cafe-chantant” l-a aflat și Hubert Pernot, celebrul lingvist francez venit în România, în anul 1928, într-o „misiune fonografică”. Pernot realiza, în acea perioadă, înregistrări pentru Institut de Phonétique-Musée de la parole et du geste (azi, Musée de la parole, Paris).

Cu taraful său, Ion Matache avea să debuteze la Radio în 1934. Patru ani mai târziu, în februarie 1938, debuta la radio și Maria Tănase, acompaniată de același taraf condus de Ion Matache.

Revenind la întâlnirea tarafului/ orchestrei argeșene cu lingvistul francez, să spunem că, într-una dintre serile de toamnă ale anului 1928, în biroul lui Nicolae Iorga de la Universitatea din București, Pernot și inginerii de la Casa de discuri Pathe au înregistrat patru melodii cu acești lăutari argeșeni (cotele originalelor fiind, în colecția „de sunete” a misiunii fonografice, 1106, 1107, 1108, 1109, 1110). La numărul 1106, Hubert Pernot nota: „Ce-am auzit eu aseară, cântec din Argeș cântat de Ion Matache”. Înregistrarea, prelucrată la Paris, se găsește pe Discul 1, fața A, în secțiunea Traditions orales et instrumentales de Valachie, subsecțiunea Ancienne principauté de Valachie. Ascultând cu atenție, veți observa, poate, că, în vreme ce primele două strofe sunt interpretate doar de Ion Matache, în ultima strofă toți membrii tarafului/ orchestrei populare își unesc glasurile, cu o poftă de a cânta care cred că l-a încântat nespus pe Pernot.

Puteți asculta înregistrarea AICI:

Ce-am auzit eu aseară

Ooooof, foaie verde sălcioară,

Ce-am auzit eu aseară, Leano,

Nevasta-mi zace de boală, Leano! - bis

 

Ooooof, de-o fi boală de la mine,

Să se facă bine, Leano,

De-o fi boală de la altul, Leano,

Să moară, s-o ia și dracul, Leano!

 

Ooooof, dealu-i deal și valea-i vale,

Mândra-i mândră până moare, Leano!

Mândr-ai fost la mă-ta fată, Leano,

Mândră ești și-acum nevastă, Leano!

____________________

În anul 1928, la invitația lui Nicolae Iorga, celebrul lingvist francez Hubert Pernot (Institut de Phonétique-Musée de la parole et du geste) a întreprins o „misiune fonografică” în țara noastră, împreună cu echipa sa.

Istoricul a fost sprijinit în acest proiect de Guvernul României. Pernot a fost însoțit de doi ingineri de la Casa Pathé, Arrazau și Pujeol. În perioada 27 septembrie-25 octombrie, într-un spațiu dedicat din clădirea Universității din București (pare-se, chiar biroul lui Iorga) au fost înregistrate peste 500 de cântece populare și texte dialectale din diferite provincii moldo-valahe, interpretate atât de români, cât și de țigani și aromâni (numiți, după originile familiei, când macedo-români, când albano-români). Înregistrările au fost apoi prelucrate, în Franța. Conform protocolului între institutul francez și guvernul român, țara noastră urma să primească câte 5 exemplare din fiecare disc (s-au realizat 143 de discuri), din care un set complet trebuia să intre în arhivele Universității din București.

Astăzi, digitizate, aceste înregistrări din arhiva Musée de la parole (acesta este, azi, numele instituției pariziene) pot fi accesate pe site-ul Gallica (bnf.fr), într-o secțiune dedicată.

Un text de Simona Lazăr

Vezi și 

Anul 1928 - Misiune fonografică în România: „Ungureasca” (zona Argeșului) (AUDIO)

Foto: captură de ecran gallica.bnf.fr

Articole înrudite

  • Acordarea tichetelor de vacanță va fi reluată de anul viitor

    Tichetele de vacanță revin din 2022, cu o valoare de 1.450 de lei și vor fi acordate pe carduri speciale pentru toți bugetarii, potrivit unui proiect de ordonanță de urgență pus în dezbatere publică. 

  • Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Nicolae

    În 6 decembrie , creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai populari sfinți din calendarul creștin despre care s-a crezut mult timp că este adevăratul Moș Crăciun. Moș Nicolae, așa cum este el cunoscut în popor, este ocrotitorul copiilor, mai ales al celor nevoiași, dar și al marinarilor, brutarilor, al fetelor necăsătorite și al celor nedreptățiți.

    În noaptea de 5 decembrie spre 6 decembrie, copiii își lustruiesc ghetuțele și sunt nerăbdători să afle când vine și ce cadouri le aduce Moș Nicolae.

    Legenda lui Moș Nicolae spune că acesta dăruiește dulciuri și fructe copiilor cuminți, în timp ce aceia care nu s-au comportat exemplar în timpul anului găsesc în ghetuțe o nuielușă.

    Legenda lui Moș Nicolae

    Sfântul Nicolae a fost cunoscut drept un om foarte religios, cu o vastă cultură teologică și un om de înaltă moralitate.

    De aceea, el este adeseori alăturat apostolilor lui Iisus Hristos și se spune că el ar fi primit de la Dumnezeu inclusiv darul de a face minuni.

    Moș Nicolae s-a născut într-o familie înstărită din orașul Patara, în provincia Lichia, situată în partea asiatică a Turciei de azi.

    Părinții săi l-au trimis să studieze la cele mai renumite şcoli ale vremurilor , apoi a petrecut un timp la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot, sub îndrumarea unchiului său, care era episcop.

    Când părinții săi au murit, Sfântul Nicolae nu a dorit averea pe care aceștia i-au lăsat-o drept moștenire și și-a împărțit toți banii cu oamenii săraci, după care a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă.

    La întoarcere, s-a retras în cetatea Mira, unde a trăit între oamenii obișnuiți. Ulterior, el a fost ales în fruntea eparhiei din Lichia, după ce a făcut o minune.

    Data morții Sfântului Nicolae nu este cunoscută cu exactitate, dar se crede că acesta s-a stins din viață între anii 340-350 după Hristos. Moaștele Sfântului Nicolae au ajuns, în anul 1087, la Bari, în Italia, unde au fost depuse într-o criptă.

    Din acest mormânt, săpat la aproximativ doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejate de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăşte un lichid incolor (un fel de aghiasmă, un mir mai fluid), care se numeşte Mana sau Santa Mana.

    Tradiția cere ca episcopul să extragă, o dată pe an, o seringă din acest fluid, care este amestecat apoi cu apă și este împărțit credincioșilor.

    O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica “Sfântul Gheorghe“ Nou din Bucureşti, aflată la Kilometrul 0.

    Printre minunile Sfântului Nicolae se numără tămăduirile bolnavilor și a demonizaților, dar cea mai remarcabilă se spune că a fost salvarea Mira Lichiei de o foamete cumplită. Moș Nicolae i s-a arătat în vis unui neguțător din Italia și l-a convins să își vândă grâul în cetatea cuprinsă de foamete.

    O altă minune pentru care este cunoscut Sfântul Nicolae este salvarea a trei fete tinere de la prostituție. Familia tinerelor ajunsese în sărăcie, iar tatăl lor, pentru a se salva din impas, era dispus să le ofere pe fete spre desfrânare.

    Așa că, în fiecare seară, Sfântul Nicolae arunca o pungă cu bani în curtea familiei, pentru ca fetele să nu fie date spre pierzare.

    Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfântul Nicolae

    În tradiția populară, ziua de Sfântul Nicolae se spune că marchează începutul iernii. În data de 6 decembrie, moșul își scutură barba lui sură și începe prima ninsoare.

    Dacă nu ninge, este un semn că Moșul a întinerit și că va urma o iarnă blândă.

    De Moș Nicolae, copiii își curăță ghetuțele și pantofii, apoi așteaptă cuminți să primească daruri în dimineața zilei de 6 decembrie.

    Copiii năzdrăvani, care nu au fost cuminți, primesc în loc de cadouri o nuielușă de măr. Se spune că dacă nuielușa pusă în apă începe să înmugurească, acesta este un semn că Moșul i-a iertat.

    Tot în popor se spune că, în nopţile sfinţite de sărbători, când cerurile se deschid şi pentru noi, preţ de o clipă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând la dreapta lui Dumnezeu.

    Cei care își sărbătoresc onomastica primesc mesaje de Sf. Nicolae sau urări de la mulți ani.

    Sursa: Viorel Grosu

  • "Culorile fetei în alb și negru", noutatea editorială semnată de Ileana Vieru

    "Culorile fetei în alb și negru" este al treilea roman, ce încheie o trilogie începută în urmă cu 7 ani, semnat de Ileana Vieru! O carte tulburătoare, dramatică, în culori tari, dar și în nuanțe subtile.

  • România are teren arabil mai scump decât cel din Franța

    Terenul arabil din România a ajuns să fie mai scump decât cel din Franța, potrivit datelor Eurostat.

  • Programul manifestărilor de la Alba Iulia, dedicate Zilei Naționale a României

    Cel mai așteptat moment al zilei de 1 Decembrie la Alba Iulia este parada militară cu trupe și tehnică de luptă, care se va desfășura în zona B-dului 1 Decembrie 1918 de la ora 15:00.