Ceramica de Lungeşti, o moştenire pe cale de dispariţie. O comoară culturală ameninţată de timp

Deşi odinioară aproape fiecare gospodărie avea o roată de olar, modernizarea şi lipsa de interes a noilor generaţii au redus drastic numărul meşterilor. Cei rămaşi duc mai departe cu migală şi pasiune o tradiţie care face parte din identitatea culturală a zonei.

Olăritul la Lungeşti, odinioară unul dintre centrele mari de ceramică din Vâlcea şi chiar din ţară, riscă să devină o amintire, în prezent în localitate fiind doar trei meşteri care se mai încumetă să învârtă roata şi să dea formă lutului, mai mult din pasiune şi din dorinţa de a nu lăsa acest meşteşug ancestral să dispară de tot, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte tradiţii ale locului, notează un reportaj marca Agerpres.

Pe valea râului Mamu, olăritul a fost timp de multe secole una dintre îndeletnicirile de bază ale oamenilor, alături de agricultură şi viticultură, după cum arată dovezile arheologice găsite în zonă şi păstrate cu grijă într-un mic muzeu amenajat de autorităţile locale din Lungeşti în şcoala din satul Fumureni.

Există chiar şi dovezi scrise că la începutul secolului trecut în localitate exista un număr mare de olari, iar meşteşugul lor atinsese un nivel înalt de măiestrie, fiind apreciat şi la un concurs din 1908 organizat de 'Societatea Domniţa Maria', al cărui scop era să sprijine şi să promoveze în tară arta naţională.

Şi după colectivizare, olăritul era încă practicat de mulţi meşteri locali. Lungeştiul rivaliza cu centre ca Horezu sau Vlădeşti, îşi amintesc bătrânii din partea locului, apogeul fiind atins între anii 1970-1989, perioadă în care s-au pus şi bazele sărbătorii locale dedicate acestui meşteşug, 'Ziua Olarului', ce se organizează an de an în luna iunie începând din 1979.

'Erau peste 100 de olari aici în sat. Au murit şi acum mai rămas doar eu. Eu învârt roata de la 12 ani. Am învăţat de la tatăl meu şi mi-a plăcut, că de carte nu am fost bun. Înainte mă duceam până la Dunăre cu carul cu cai. Vindeam oale şi luam boabe, grâu... ce îmi da omul', povesteşte Ion Cocă, cunoscut olar din Lungeşti, care anul acesta va împlini 88 de ani.

Deşi are o vârstă înaintată, olarul este nelipsit de la această sărbătoare a ceramicii de Lungeşti. A fost şi la ediţia de anul acesta, care s-a desfăşurat duminică, pentru că a ţinut să arate că încă mai face oale pe roată.

Ceramica de Lungeşti se diferenţiază de cea din celelalte centre de olărit din Vâlcea prin faptul că este una aproape exclusiv utilitară, astfel că şi formele ei au rămas neschimbate de-a lungul anilor.

De la vasele pentru preparat hrana (oale şi cratiţe), vasele pentru servit hrana (castroane, străchini, farfurii) şi până la vasele pentru diferite ocazii (ulcioare, ploşti, ulcele, căni), acestea se remarcă prin decorul simplu şi prin culoarea lor, care merge de la nuanţele de maro şi verde şi până la albastru intens.

Dintre vasele făcute la Lungeşti, cele mai apreciate şi căutate de gospodine sunt oalele pentru sarmale, un model care nu a fost copiat de alte centre de ceramică din ţară şi al cărui secret stă în pământul folosit, care, pe lângă faptul că are o puritate foarte mare, rezistă foarte bine şi în cuptorul de aragaz.

Pentru a ţine în viaţă acest străvechi meşteşug şi autorităţile din Lungeşti au în plan diferite activităţi de promovare a ceramicii locale, astfel că pe lângă acest târg din luna iunie, intenţionează să organizeze şi ateliere de ceramică pentru copii pe timpul vacanţei de vară.