Oamenii Cetății Eterne
De când mă știu Suceava a fost și cred că încă va rămâne Cetatea Eternă, adică un altfel de loc sacru unde oamenii s-au aflat deasupra vremurilor sfidând într-un anume fel încercările vieți.
30 Aprilie 2020, 12:52
Iată însă că acest început de deceniu a făcut ca vremurile să se așeze deasupra Cetății, punând la grea încercare neînfrânții moldavi de odinioară.
Și totuși, nu mică mi-a fost mirarea când mai lunile trecute tocmai aici la Suceava aveam să descopăr argumentul veșnicirii neamului românesc.
Mergând deci prin Bucovina, ajung într-o zonă frumoasă, într-o localitate aflată la vreo 15 km de Gura Humorului. Este Valea Moldovei, fostă Valea Seacă, localitate unde casele încă păstrază multe din elementele tradiționale, chiar dacă pe unele tehnlogia inevitabil și-a pus amprenta.
La Valea Moldovei aveam s-o întâlnesc pe “tanti Aurica Timu”, creator popular cunoscut pe aceste meleaguri. Soțul a fost miner iar ea se ocupă de gospodărie, de creșterea animalelor, agricultură, dar cel mai mult îi place să creeze costume populare.
De mic copil a învățat de la mama ei arta cusutului, țesutului la război: catrințe, țoale de cârpe, brâie, macaturi (covoare de pus pe perete), pânză pentru ii, prosoape. Marea dragoste însă rămâne cusutul iilor cu mărgele. Modelele sunt inspirate din natură, flori, frunze, păsări dar și figuri geometrice .
Ne spune că se uită la om și “îl îmbracă din privire cu ia pe care o va coase”.
Tanti Aurica este o mare iubitoare de flori (în special trandafiri și clopței) multe din acestea regăsindu-se pe creațiile sale. Starea sufletească face parte importantă din creațiile ei, de multe ori regăsindu-se în aceste “cusături”.
Am găsit în casa ei tablouri cusute cu ață care redau foarte clar frumusețea locurilor, a naturii sau a muncii câmpului.
Printre cusăturile ei am găsit un batic (batistă albă cu flori) brodat manual în 1953, batic cu care a ieșit pentru prima oară la horă în sat. Îi place să picteze pe pânză. Și acum, la respectabila vârstă de 81 de ani coase, creează, dar cea mai mare parte a timpului o petrece cu nepoții.
Cei patru prunci pe care i-a dăruit Moldovei, astăzi oameni cu stare, la locul lor, își privesc mama de când se știu ca pe o ființă care le-a deschis drumul în viață învățându-i că succesul înseamnă muncă iar viața însăși se confundă dintotdeauna pentru urmașii Moldovei istorice cu mândria de a fi român.
Și nu odată le-a reamintit așa cum o face și acum că „tot ce-i românesc nu piere„. Iată de ce cred cu convingere că Suceava, Cetatea Eternă va rămâne, în pofida tuturor încercărilor recente, deasupra vremurilor, așa cum a fost ea dintotdeauna.
Mama Aurica e un alt exemplu pilduitor, nemurit de chiar fiul ei Ilie, unul dintre poeții cunoscut de acum în partea locului.
„ Așa e mama, draga mea
Din zori și până-n seară lucră
Crescu copii, crește nepoți
Cu basme parcă încă vii
Și coase și acuma ii„
Autor: Mariana Stănescu Verman
Foto: wikipedia.org
