Sărbătoare cu emoţie la Miercurea-Ciuc; poveşti cusute pe pânză şi rostite de participanţi

Evenimentul a fost organizat de Asociaţia pentru Siguranţă Comunitară şi Antidrog (ASCA) - Filiala Harghita, în parteneriat cu şcoala gazdă, Asociaţia Învăţătorilor Harghiteni, cu sprijinul Lions Club Miercurea Ciuc şi cu implicarea Grupului 'Şezătoare la Miercurea Ciuc'.

Evenimentul a fost şi prilej de lansare a celei de-a zecea ediţii a proiectului 'Ia românească ne inspiră', un demers menit să păstreze şi să transmită patrimoniul textil şi tradiţia românească noilor generaţii.

Participanţii - dascăli sau membri ai comunităţii - au venit la sărbătoare în straie tradiţionale, purtând în suflet amintirile bunicilor sau ale părinţilor şi poveştile cusute pe pânză.

Alexandra Ţifrea, sufletul grupului Şezătoare la Miercurea Ciuc, a deschis evenimentul printr-o confesiune emoţionantă.

Ea a povestit că bunicul său a fost cel care i-a pus acul în mână şi chiar dacă nu a putut îmbrăca o cămaşă cusută de el, a purtat o ie care să-i amintească de acesta, punctând faptul că tradiţia este o punte între generaţii.

'Mie mi-a pus acul în mână nu bunica, cum în general se întâmplă, mi-a pus acul în mână bunicul. Bunicul a fost învăţător în perioada interbelică şi după, în comuna Voşlobeni. Şi bunicul, împreună cu fetele din sat, cosea. Aşa că el e cel care mi-a pus acul în mână. Am vrut astăzi să îmbrac cămaşa lui, pe care şi-a cusut-o el, dar am zis că este Ziua Iei, aşa că am îmbrăcat o ie cusută de o fată din Voşlobeni, care îmi aminteşte şi de el şi de faptul că tradiţia e o punte între generaţii, e o punte între trecut şi viitor', a spus Alexandra Ţifrea.

La rândul său, Adreana Teslovan, preşedinta ASCA Harghita, a rememorat începuturile acestui proiect, iniţiat în 2015, şi a dezvăluit că poartă o rochie cu motive tradiţionale, inspirată după una asemănătoare purtată la un eveniment de ambasadoarea României la Londra.

De asemenea, aceasta a vorbit şi de semnele de carte sau însemnele tricolore cusute în şezătoare, care au ajuns în toate colţurile lumii.

Fiecare dintre participanţi a rostit, cu emoţie, poveştile iilor pe care le-au purtat, unele cusute cu mărgele, altele cu lacrimi.

Preşedintele de onoare al Asociaţiei Învăţătorilor harghiteni, Elena Mîndru, a adus în atenţie ia bunicii sale Ana, cusută acum peste 100 de ani, pe care a purtat-o marţi pentru prima dată. 'Aceasta este povestea iei bunicii Ana, dinspre tată, o femeie vrednică, care a dat naştere la doisprezece copii şi a crescut opt şi a ştiut să împletească munca câmpului cu munca în gospodărie, cu tot ce a însemnat meşteşugul de la ţară. Ea este cusută pe pânză ţesută în casă, iar după model, după simboluri, după coloristică, este o ie pe care o purtau, la vremea aceea, femeile trecute de prima tinereţe, mame, gospodine, femei care aveau grija vieţii familiei în mâinile lor. Şi, pentru că mai are şi mărgele, am înţeles, documentându-mă în sat, că mărgele aveau acele ii pe care femeile le purtau în zilele de sărbătoare', a povestit ea.

Elena Mîndru a dezvăluit şi că şi-a dorit ca şi nepoatele sale să spună, peste ani, povestea iei bunicii lor, aşa că şi-a comandat o ie cusută manual, în care predomină culoarea neagră, iar mărgelele sunt în culorile tricolorului - roşu, galben şi albastru.

'Aşa că ia din lada de zestre a bunicii şi ia pregătită pentru a fi în lada de zestre peste ani sunt cele pe care le voi îmbrăca de acum în zilele de sărbătoare', a spus Elena Mîndru.

O altă participantă a povestit că a învăţat să coasă în copilărie, pentru că în satul natal era un lucru obişnuit ca oamenii să poarte ii la biserică sau cu ocazia diverselor sărbători, iar o alta a vorbit despre felul în care ia a ajutat-o să se conecteze cu România şi să îşi aline dorul de casă, atunci când era plecată din ţară.

Majoritatea dintre cei prezenţi au recunoscut că ia pe care o poartă îi ajută să se conecteze cu strămoşii, cu rădăcinile lor.

Directoarea Şcolii Gimnaziale 'Liviu Rebreanu', Liliana Mihalache, a mărturisit că ia reprezintă pentru ea 'o emoţie', 'o stare' şi a rememorat amintirea bunicii sale, din zona Olteniei, care a cusut inclusiv ii pentru a-şi creşte copiii şi de la care a învăţat 'că din nimic poţi să faci foarte mult'.

Profesorul de religie ortodoxă Alin Damian Purice, însoţit de soţia sa, a subliniat importanţa transmiterii valorilor tradiţionale către copii, în sufletul cărora dascălul trebuie să lase urme.

Una dintre cele mai vechi membre ale Grupului 'Şezătoare la Miercurea-Ciuc', Maria Olaru, sau tanti Mimi, cum o cunoaşte toată lumea, a povestit cum a învăţat să coasă, de la părinţi şi bunici, activitate care a rămas o mare bucurie şi acum, după zeci de ani.

'Dragul de a coase l-am învăţat de la bunicii mei din Sărmaş, care se ocupau cu tăbăcitul pieilor. Bunicul meu făcea cojoace, bundiţe, iar bunica mea, străbunica le cosea cu aţă făcută din cânepă şi din in, colorate de ele, iar eu, mică, pe lângă ei, învăţam cu acul. (...) Dar cine m-a învăţat cel mai bine să-l ţin în mână a fost tăticul meu. Când eram în clasa patra, singură, pe câmpurile din comuna Sărmaş, cu caii, cu vitele, le păşteam şi îmi făceam singură iile (...) Şi de acolo vine dragul de a coase. Acum, că sunt în pensie, cred că satisfacţia cea mai mare pe care o am e să ţin acul, să cos, să am imaginaţie, să mă consult şi să fac lucruri care, într-adevăr, reprezintă o plăcere minunată', a mărturisit Maria Olaru.

Proiectul 'Ia Românească ne inspiră' va continua şi în următoarele luni.

Organizatorii şi-au propus să adune până în toamnă fotografii vechi, poveşti despre ii şi costume tradiţionale, din cutii prăfuite, din lăzi de zestre sau din albumele de familie, care vor fi reunite fie într-o expoziţie, fie într-o broşură dedicată patrimoniului textil românesc.

'Dorim să realizăm o şedinţă foto în care să imortalizăm costume tradiţionale vechi, modele de ii, ca să rămână peste timp. De data aceasta ne-am propus să facem nişte poze mai mari, pentru o expoziţie. (...) Şi să reuşim să adunăm modelele care inspiră fetele de la Şezătoare. Ne dorim foarte mult să adunăm poze din cutiile cu fotografii ale participanţilor, moşi, strămoşi, rude, prieteni, în costume populare. Sau ale copiilor la diferite serbări populare şi să le adunăm într-o broşură, tot în ideea de păstra modele, de a păstra tradiţia, de a le transmite generaţiilor viitoare. E foarte important', a declarat, pentru AGERPRES, Adreana Teslovan, preşedinta ASCA Harghita.

Ziua Universală a Iei Româneşti la Miercurea-Ciuc nu a fost doar o sărbătoare a portului popular, ci şi un act de memorie colectivă, în care recunoştinţa s-a împletit cu dragostea faţă de moştenirea culturală românească. AGERPRES