-

„Rău cu rău dar mai rău fără rău”

Păi, da, este un lucru dovedit că trăind lângă un om rău, mult timp, când acesta dispare, toate legăturile tale cu o anumită realitate se rup și într-o zi te pomenești că ți-este dor de cel ce te-a chinuit și exclami, ”rău cu rău dar mai rău fără rău”!

Da, se întâmplă, am atâtea exemple de femei care au fost chinuite de bărbați autoritari care odată dispăruți au fost regretați de cele care se obișnuiseră cu”tratamentul”. Rău este să te obișnuiești cu răul dar în același timp câtă satisfacție îți dă dominarea acestuia! Cei care îl dreg, cumva, și îl țin într-un echilibru ce ar dispărea dacă nu s-ar găsi oamenii buni să-l suporte pentru protecția altora din preajma celui rău, adică cei care suportă tot disconfortul generat din manifestarea răului, devin înțelepții de care avem nevoie peste tot; sunt mereu în alertă, găsesc, tot timpul, soluții pentru a anula un rău cu bine, sunt de folos acolo unde răul ar putea fi singur și discreționar.

Nostalgicii după rău sunt cei care nu vor reuși niciodată să se desprindă de realitățile dure care i-au făcut mai puternici, mai înțelegători și cei care nu se vor adapta niciodată la o viață ușoară, vor fi cei mai puternici, cei mai adaptați la viață, nimic nu-i poate doboră, ceea ce este bine, nu?!. Sigur, sunt și cei mai triști, sunt și cei care nu pot fi păcăliți de nicio încercare în ascunderea răului sub un bine de suprafață. Rău cu rău s-ar putea anula reciproc? În viață nu este ca în matematică sau în matematica vieții altele sunt regulile; răul este, vorba proverbului, necesar! Binele nu ar fi atât de evident, în
absența răului, și nici n-ar mai fi atât de folositor pentru că nu ar mai avea ce să facă; răul strică pentru ca bunul să poată să repare, să facă ceva creator, păi ce-i puțin lucru?! Binele fără rău nu există, răul ne determină, până la urmă, să ne dorim să fie bine, când ne săturăm de el! E nevoie să râzi dar să și plângi, stări necesare vieții în care lupta dintre bine și rău este motorul evoluției.

Un text de Vasilica Ghiță Ene

Sursa foto: Pixabay

Articole înrudite

  • „Cu o floare nu se face primăvară”

    Sigur că da, doar cu un ghiocel viteaz nu putem spune că a venit primăvara! Nu întâmplător am zis așa, pentru că s-au mai văzut cazuri, și nu puține, când imediat după ce a apărut ghiocelul în brazdă acesta a fost surprins de o zăpadă venită pe neșteptate dinspre iarna ce nu se lasă dusă cu una, cu două!

  • „Cel care se simte fără păcat, să arunce primul cu piatra”

    În fiecare zi avem tendința de a arunca... în toți și în toate, cu vorbe, cu judecăți, cu sfaturi, cu reguli, adresate celor pe care îi considerăm... nu prea înzestrați cu calitățile noastre, n-ați observat?! Suntem deținătorii adevărului în orice domeniu, noi știm cel mai bine cum și în ce fel ar trebui trăită viața celorlalți, după modul, evident, absolut perfect al nostru, de a ne duce viața de fiecare zi ca pe o uniformă!

  • „Sănătate să fie, că belele curg”

    Aș fi vrut să vă vorbesc despre fericire, dacă aș fi ținut minte să existe vreun proverb care să ateste, cu siguranță, existența fericirii în plan real! Ori, nu, nu este cazul, spunem că suntem fericiți și mergem ce mergem, în viață, și iar dăm de o belea....., că acestea curg, așa cum și noi le căutăm..., mai zice zice o vorbă din popor, cu lumânarea!

  • „Bine faci, bine găsești”

    Ce ți-este și cu vorbele astea înțelepte, uneori o iau înaintea celui ce ar trebui să le scoată, parcă ar fi o regulă de urmat și nu o realitate, ca legile nerespectate, se fac pentru că trebuie, cine ține cont de ele bine, cine nu...?!

  • „Agonisești la tinerețe ca să ai la bătrânețe”

    Cam așa este, că dacă toată viața ai așteptat să primești, ba de la unul, ba de la altul, sigur nu vei avea sorți de izbândă să trăiești tot așa până la bătrânețe. Dai, dacă dai, dar până când, spune cel care dă?!