-

„De ce ți-este frică, nu scapi”

Iată o vorbă de duh pe care am auzit-o ori de câte ori mi-a fost frică de ceva, de cineva; a existat, prin preajmă, întotdeauna, o voce care mi-a amintit proverbul acesta. Eu l-am asimilat nevoii de a trece, cumva, de frică,....mai departe!

 De pildă, drumul meu, de la școală către casă, trecea pe lângă un cimitir, înțepeneam de frică, stăteam eu ce stăteam, în așteptare, doar,doar, va trece cineva pe acolo pe lângă care să pot să trec și eu; azi, așa, mâine, așa, cimitirul era, mereu acolo,însă! Ce mi-am zis, eu, n-am cum să scap de drumul acesta, să arăt că mi-era frică, nu-mi convenea, să cer ajutor de fiecare dată începuse să mă facă să mă simt neajutorată, așa că am început să depășesc momentul acesta și chiar să caut să merg singură pe acolo. Greu a fost, mi se părea că mă întorc, nu mă duc, parcă mă trăgea cineva de haine! Nu pot, însă, să descriu senzația pe care am avut-o în momentul când am constatat că, seară de seară, treceam pe acolo din ce în ce mai sigură pe mine și mai fără frică; a fost, credeți-mă, o lecție pe care mi-am predat-o singură, frica te face să mergi mai departe, curajul este doar o vorbă inventată de cei care nu înțeleg asta. Curajoșii sunt niște oameni care și-au depășit frica... din frica de a nu ajunge niciunde! Ne este frică de fiecare moment următor din viața noastră dar, dacă ne facem lecțiile, trecem, de fiecare dată, la următoarea etapă convinși fiind că n-aveam cum să scăpăm de frica inerentă oricărui fapt nou ce ne încearcă în devenirea noastră umană, chiar dacă pe traseul ales de noi sunt oameni și lucruri ce ne-au băgat, serios frica, în oase, că ”de ce ți-este frică nu scapi” se spune dar, și fără să-ți fie frică de nimic, ar mai fi curaj?!

Text scris de

Vasilica Ghiță Ene

Articole înrudite

  • „Cu o floare nu se face primăvară”

    Sigur că da, doar cu un ghiocel viteaz nu putem spune că a venit primăvara! Nu întâmplător am zis așa, pentru că s-au mai văzut cazuri, și nu puține, când imediat după ce a apărut ghiocelul în brazdă acesta a fost surprins de o zăpadă venită pe neșteptate dinspre iarna ce nu se lasă dusă cu una, cu două!

  • „Cel care se simte fără păcat, să arunce primul cu piatra”

    În fiecare zi avem tendința de a arunca... în toți și în toate, cu vorbe, cu judecăți, cu sfaturi, cu reguli, adresate celor pe care îi considerăm... nu prea înzestrați cu calitățile noastre, n-ați observat?! Suntem deținătorii adevărului în orice domeniu, noi știm cel mai bine cum și în ce fel ar trebui trăită viața celorlalți, după modul, evident, absolut perfect al nostru, de a ne duce viața de fiecare zi ca pe o uniformă!

  • „Sănătate să fie, că belele curg”

    Aș fi vrut să vă vorbesc despre fericire, dacă aș fi ținut minte să existe vreun proverb care să ateste, cu siguranță, existența fericirii în plan real! Ori, nu, nu este cazul, spunem că suntem fericiți și mergem ce mergem, în viață, și iar dăm de o belea....., că acestea curg, așa cum și noi le căutăm..., mai zice zice o vorbă din popor, cu lumânarea!

  • „Bine faci, bine găsești”

    Ce ți-este și cu vorbele astea înțelepte, uneori o iau înaintea celui ce ar trebui să le scoată, parcă ar fi o regulă de urmat și nu o realitate, ca legile nerespectate, se fac pentru că trebuie, cine ține cont de ele bine, cine nu...?!

  • „Agonisești la tinerețe ca să ai la bătrânețe”

    Cam așa este, că dacă toată viața ai așteptat să primești, ba de la unul, ba de la altul, sigur nu vei avea sorți de izbândă să trăiești tot așa până la bătrânețe. Dai, dacă dai, dar până când, spune cel care dă?!