Frumusețea bisericilor ortodoxe o reprezintă pictura deosebită care le împodobește. Sfinți și scene religioase, care urmeazăm după reguli bine stăpânite, un „traseu” al liturghiilor de peste an. Acestea sunt pictate urmărindu-se canoanele erminiilor.

„Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă ca sălaşurile lui Chedar şi corturile lui Solomon. Nu vă uitați că sunt neagră, soarele m-a ars.”

Carmen Sylva, povestind despre sosirea sa în capitala țării căreia avea să-i fie principesă și regină sub numele de Elisabeta, scria că auzea „ridicându-se în aerul curat (...) sunetele clopotelor de la biserici, unele grave și triste, altele zbenguitoare și vesele, toate îndelung răsunătoare.