Bisericuța „strămutată” din Sohodol (Bihor)

Fiind pregătit materialul necear, au apărut divergențe între cele două cătune, locul de amplasare a bisericii fiind aspectul asupra căruia nu se putea cade la învoială. Fiecare dintre cele două cătune dorea ca biserica să fie construită pe hotarul său. Mai departe, legenda spune că unul dintre cătune văzând că cel de-ai doilea cătun pare să aibă caștig de cauză în această dispută, se hotărăsc și fură lemnele viitoarei biserici, construind-o pe dealul pe care a fost amplasată biserica.

Dincolo de această legendă, trebuie spus că nu se cunoaște cu exactitate momentul în care a fost edificată biserica. Două documente din anul 1743 și din anul 1744 amintesc de faptul că satul a primit fier pentru a fi folosit la șindrilit. De-a lungul timpului, biserica a fost șindrilită de mai multe ori, pictura interioară fiind realizată în anul 1810.

Fiind considerată prea mică și veche, credincioșii din Sohodol construiesc în anul 1940 o nouă biserică, de zid. Urmare a acestui fapt, nemaifiind utilizată la serviciile religioase, biserica de lemn se ruinează. Salvarea acestei biserici vine din partea părintelui Gheorghe Nemeș, care întreprinde demersurile necesare pentru strămutarea și renovarea ei în actuala locație, parohia Tinca.

Ca și construcție, bisericuța de lemn este una de mici dimensiuni. Se remarcă absida altarului, decroșată, de formă dreptunghiulară. În decroșurile absidei altarului încă se pot vedea micile ferestre ce ajutau la iluminatul stranelor din stânga și dreapta naosului. Peretele estic al absidei altarului are și el o ferestră sub care se găsește un aerisitor tăiat în bârnele bisericii. Un acoperiș compact adăpostește corpul bisericii, în partea de vest al acestuia aflându-se turnul clopotniță. Forma turnului a avut cel mai mult de suferit în urma strămutării bisericii ce a avut loc în perioada 16 aprilie - 20 august 1980. Pereții de nord și de sud adăpostesc cruci prinse de pereți, după obiceiul locului. Tot pe peretele de nord înlâlnim și câteva înscripții.

După mutarea în actuala locație, biserica a fost dotată cu cele necesare cultului inclusiv trei clopote donate de diferite familii de credincioși.

Dintre cărțile vechi de cult ce au făcut parte din inventarul bisericii de lemn din Sohodol amintim: Evanghelia tipărită la București în anul 1723, Strasnicul tipărit la Blaj în anul 1753 precum și Catavasierul din 1769 și Strasnicul din anul 1773.

Biserică adăpostește în interior o mică comoară de spiritualitate și artă religioasă românească. Muzeul parohiei cuprinde icoane de mare valoare și uși împărătești ale bisericilor de lemn, din păcate dispărute, din Călacea, Girișu Negru și Cheșa. Scenele biblice şi cele legate de istoria bisericii s-au păstrat destul de bine şi acoperă tot interiorul. Iconostasul a fost realizat pe pânză. Frumos împodobite sunt şi canaturile uşilor de la pronaos şi naos. Pe exterioarele bisericii sunt prinse cruci de eroi şi se văd şi câteva înscripţii. Micuţa biserică din Tinca a devenit un adevărat muzeu al artei religioase româneşti!