-

Creştinii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc astăzi Înalţarea Domnului, momentul în care Iisus Hristos s-a ridicat la cer de pe Muntele Măslinilor, de la Ierusalim, la 40 de zile după Înviere.

Publicat în Puterea credintei

Lumina Sfântă va fi adusă de la Ierusalim, după o pauză de un an, şi va fi oferită credincioşilor în noaptea de Înviere, a anunţat vicepreşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Suceava, Niculai Barbă.

Publicat în Puterea credintei

Între Gara Băneasa și lacul cu același nume, către limita nordică a Bucureștilor, Biserica Sfântului Nicolae, ridicată de neamul cel vrednic al Văcăreștilor, răsare singuratică și neobișnuit de sigură pe ea - deși multe nedreptăți i s-au făcut în timp.

Publicat în Puterea credintei

În Italia, chiar şi pe timp de pandemie, numărul bisericilor ortodoxe româneşti este în creştere, spune episcopul ortodox român al Italiei, Preasfinţitul Siluan.

Publicat în Puterea credintei

Teolog din prima jumătate a secolului XX, Arhimandritul Iuliu Scriban a fost unul dintre pionierii ecumenismului românesc.

Publicat în Puterea credintei

În trapezele marilor mănăstiri aghiotâte (de la Muntele Athos – n.n.), din frescele pictate după erminiile știute de toți zugravii de biserici, Sfântul Onufrie stă mereu cu ochiul ațintit asupra meseanului, gata, parcă, să-l mustre dacă dă prea mare importanță hranei trupești și prea puțină celei spirituale: „Nu numai cu pâine va trăi omul” (Matei, 4, 4).

Publicat în Puterea credintei

În 1902, într-o mănăstire dintr-o mică localitate toledană, Ocana, maica Isabel del Santisimo Sacramento, o călugăriță din ordinul Sfintei Clara, se stingea din viață „împrăștiind în jur miros de sfințenie”.

Publicat în Puterea credintei

I se spune astăzi „biserica tăcerii”, pentru că între zidurile ei rânduiala e să se vorbească numai în șoaptă.

Publicat în Puterea credintei

Calendarul creștin-ortodox are, între filele sale, așezate și celebrări ale martirilor-copii, jertfiți pentru credința lor întru Hristos. Despre „martiriul inocenței”, semnificația și forța lui, în biserica ortodoxă, am dialogat cu părintele Vasile Bîrzu, lector univ. dr. la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna”, a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

Publicat în Puterea credintei

Pâinea sacră - cu aceste două cuvinte, în cutuma religioasă a ortodoxului român, desemnăm mai multe preparate obținute, prin coacere, din făină și apă. Continuăm să prezentăm tipologia copturilor rituale, într-un interviu realizat cu as. univ. dr. Maxim Vlad (Constanța).

Părinte profesor, ce este anafura? Ce trebuie să știe românul ortodox practicant, despre aceste bucățele de pâine sacră?

Numim anafură bucăţele din prescurile care au fost aduse și oferite de către credincioși, cu scopul de fi săvârșită Dumnezeiasca Liturghie. După momentul cel mai important al Liturghiei, cel al epiclezei – în care pâinea şi vinul sunt prefăcute în Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos prin venirea Duhului Sfânt – preotul invocă mijlocirea Maicii Domnului: „Mai ales pentru Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră…”.

Cum este... integrată... anafura în ritualul serviciului religios, în biserică?

La strană începe cântarea Axionului, timp în care preotul tămâiază Sfântul Altar: „după ce a dat cădelniţa, preotul, luând vasul cu anafură, face cu el semnul Sfintei Cruci înaintea Sfântului Disc şi a Sfântului Potir, zicând: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, binecuvântează, Doamne, pâinea acesta, anafura sfinţilor tăi”.
Din textul Liturghierului ne dăm seama că anafura este pâine binecuvântată şi nu sfinţită, care simbolizează pe Maica Domnului, cea care a primit în pântecele său pe Mântuitorul Iisus Hristos. Nu întâmplător, rânduiala liturgică prevede ca anafura să fie făcută din prescura din care a fost scoasă mirida Maicii Domnului.

Ce se întâmplă în „viața de toate zilele” cu anafura? Care sunt cutumele/ normele?

În viaţa de zi cu zi, anafura este împărţită de către preot la sfârşitul dumnezeieştii Liturghii, evlavia creştină prevăzând condiţia de a nu fi mâncat nimic în acea zi, înainte de a o consuma. Mai mult, credincioşii, pentru a pune bun început şi zilelor în care nu participă la Liturghie, după ce s-au spălat şi şi-au făcut rugăciunea, iau anafură. Este un mod bun de a continua starea de rugăciune din cadrul Sfintei Liturghii, gustarea din anafură devenind, astfel, un act duhovnicesc care trebuie însoţit de rugăciune şi fapte bune.
Trebuie menționat că Anafura nu înlocuiește și nu este egala ca valoare cu Sf Împărtășanie.

Simona Lazăr

Foto: Pixabay

Publicat în Puterea credintei
Pagina 1 din 10