Calendarul Postului Paștelui și data la care sărbătorim Învierea în acest an
Creștinii ortodocși au pășit luni în Postul Mare, cea mai lungă și aspră perioadă de înfrânare din an, care pregătește sufletele pentru marele praznic al Învierii Domnului, ce va fi celebrat pe 12 aprilie.
Articol de Antena Satelor, 23 Februarie 2026, 11:19
Postul Paștelui, numit și Postul Mare, reprezintă cea mai îndelungată și exigentă perioadă de înfrânare din cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Această etapă spirituală îi pregătește pe credincioși pentru cea mai importantă sărbătoare creștină – Învierea Domnului.
Duminică, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, a atras atenția că postul nu trebuie ținut „pentru a fi văzuți sau lăudați de oameni”, ci pentru „a-L iubi mai mult pe Dumnezeu”. Potrivit acestuia, postul este „dăruirea de sine sau ofrandă de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoștință pentru darul vieții și ca dorință de sfințire a vieții”.
„Postul ca diminuare a hranei și băuturii sau ca renunțare la acestea este motivat de evlavia și iubirea față de Dumnezeu. Postim pentru că iubim pe Dumnezeu dăruitorul mai mult decât darurile Lui pe care le consumăm. Ne încredințăm Lui pentru că El este izvorul vieții noastre”, a transmis Patriarhul Daniel.
El a explicat că postul înseamnă o schimbare profundă a modului de a fi al omului, o trecere de la iubirea pătimașă și posesivă a lucrurilor materiale la iubirea de virtuți și daruri spirituale, pentru a cultiva mai intens rugăciunea și comuniunea cu Dumnezeu, Cel nematerial, nelimitat și netrecător.
Postul Mare durează șase săptămâni, adică patruzeci de zile, amintind de perioada de post ținută de Mântuitorul Iisus Hristos după Botezul Său în Iordan. Conform tradiției actuale a Bisericii, în primele două zile – luni și marți din prima săptămână – se recomandă post complet sau ajunare până spre seară, când se poate consuma pâine și apă. În majoritatea zilelor din Săptămâna Pătimirilor se păstrează aceeași rânduială.
În restul perioadei, mai ales în mănăstiri, în primele cinci zile ale săptămânii se mănâncă o singură dată pe zi, seara, hrană uscată, iar sâmbăta și duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin. La praznicul Bunei Vestiri și în Duminica Floriilor se acordă dezlegare la pește.
Pentru că Paștele este sărbătorit mai devreme anul acesta, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel va avea o durată mai mare, respectiv 21 de zile.
Un moment liturgic important în primele patru zile ale Postului Mare îl reprezintă citirea Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imn al pocăinței care evocă istoria mântuirii. Pentru a sublinia importanța pocăinței, Biserica a rânduit ca acest canon să fie citit integral în a cincea săptămână a postului.
De asemenea, în această perioadă este oficiată Liturghia Darurilor înainte sfințite, atribuită Sfântului Grigorie Dialogul, slujbă săvârșită exclusiv în timpul Postului Mare.
Ultima săptămână este dedicată rememorării pătimirilor mântuitoare ale Domnului Iisus Hristos, de la intrarea Sa în Ierusalim până la răstignire și punerea în mormânt. Biserica îi cheamă pe credincioși la rugăciune, pocăință și priveghere, pentru a trăi duhovnicește jertfa Crucii și a se pregăti pentru bucuria Învierii.
În timpul Postului Mare sunt marcate cinci duminici speciale: Duminica Ortodoxiei (1 martie), Duminica Sfântului Grigorie Palama (8 martie), Duminica Sfintei Cruci (15 martie), Duminica Sfântului Ioan Scărarul (22 martie) și Duminica Sfintei Maria Egipteanca (29 martie).
Postul Paștelui a fost precedat, începând cu 1 februarie, de perioada liturgică a Triodului, care a inclus trei săptămâni pregătitoare, urmate de cele șase săptămâni de post propriu-zis.
Cunoscut și sub denumirile de Păresimi sau Patruzecime, postul dinaintea Învierii are origine apostolică, potrivit Sfinților Părinți și scriitorilor bisericești. În primele secole creștine, durata și modul postirii nu erau uniforme. La Ierusalim, în secolul al IV-lea, se postea opt săptămâni înainte de Paști, în timp ce în Apus se ținea un post de patruzeci de zile.
Începând cu sfârșitul secolului al III-lea, Postul Mare a fost împărțit în două perioade distincte: Postul Păresimilor sau postul prepascal, care dura până la Duminica Floriilor, și Postul Paștilor, de o săptămână, din Duminica Floriilor până la Înviere, caracterizat printr-o asprime deosebită.
După uniformizarea datei Paștilor la Sinodul I Ecumenic din anul 325, Biserica de Răsărit a adoptat practica postului de șase săptămâni, de origine antiohiană.
Potrivit disciplinei ortodoxe, se lasă sec în seara Duminicii Izgonirii lui Adam din rai, iar postul se încheie în seara Sâmbetei din Săptămâna Patimilor, inclusiv.
Ultima dintre cele șapte săptămâni, dintre Florii și Paști, numită Săptămâna Sfintelor Patimi, este considerată distinctă de Postul Păresimilor, fiind denumită și Săptămâna Paștilor.
Sărbătoarea Învierii Domnului va fi celebrată de creștinii ortodocși în data de 12 aprilie 2026, moment care marchează finalul celor șapte săptămâni de pregătire duhovnicească și postire.
