Pelerinaj virtual la mănăstirile din România. Mănăstirea VĂRATEC

De la bisericile din lemn la cele fortificate, fiecare poartă în inima ei amprenta culturii noastre religioase. Tabloul feeric este completat de grădinile colorate și înmiresmate, întotdeauna îngrijite, din care răzbate o liniște ireală, care te poartă cu gândul şi cu sufletul către Rai.

Din Maramureş până în Dobrogea, mănăstirile sunt considerate cele mai importante obiective turistice din ţara noastră, ce adună anual milioane de pelerini, care cu smerenie şi bucurie în suflet găsesc aici o bucată de dumnezeire.

Pentru că este aproape imposibil să ajungem în pelerinaj la toate mănăstirile care însufleţesc fiecare coltişor al ţării noastre, vă propunem un tur virtual printre lăcaşurile monahale din România.

Mănăstirea Văratec

Nu puteam începe pelerinajul nostru virtual de altundeva decât din ţinutul mănăstirilor, din Moldova noastră încărcată de istorie şi spiritualitate.

Aflată în judeţul Neamţ, la numai 12 kilometri de Târgu Neamţ, mănăstirea Văratec este amplasată într-un cadru natural deosebit, la o altitudine de 460 de metri, în apropierea a două rezervaţii naturale cu păduri de mesteceni şi stejari, acei "codrii de argint" care l-au inspirat pe Mihai Eminescu în creaţiile sale.

Întemeierea acestui lăcaş de cult nu este legată de numele vreunui domnitor, aşa cum s-a întâmplat cu cele mai cunoscute biserici din Moldova, ci de de numele maicii Olimpiada, o maică de la mănăstirea Durău.

Istoria locurilor confirmă faptul că între anii 1781-1785, maica stareţă Olimpiada, fiică de preot, a primit marea misiune de a întemeia un schit într-o poiană de lângă Văratec. Poiana a fost cumparată de la pădurarul Ion Bălănoiu. Lucrarea a început la sfatul Sfântului Paisie de la Neamţ şi cu binecuvântarea Mitropolitului Gavriil Calimachi.

Maica Olimpiada, cu numele din lume Bălaşa Herescu, se va oferi trup şi suflet zidirii obştii primei isihii de la Văratec. Ea a plecat la cele sfinte în anul 1842, la vârsta de 85 de ani.

Pisania bisericii menţionează: "La anul 1808 s-a zidit această biserică ce să prăznuieşte hramul Adormirea Maicii Domnului prin osteneala Părintelui Iosif Duhovnicul şi a stariţei Olimpiadii, iar cei intâi ctitori au fost maicile din acest locaş. Al doilea mari ctitori au fost Doamna Elenco Paladi, care au dăruit 3 moşii şi maica Elisabeta Balş au dăruit moşia Vultureşti, maica Safta Brâncoveanu au hărăzit moşiile Osica şi Vlădulenii cu mai multe îndatoriri în testamentul său, iar celelalte moşii, vii şi acarete ce au dăruit şi alţi ctitori sunt scrisă în cartea vieţii spre vecinica lor pomenire. 1841, octomvrii 20."

Mănăstirea a întâmpinat o mare încercare în data de 11 iunie 1900. Un incendiu a cuprins o mare parte din mănăstire, pierderile fiind grele: chiliile au ars în mare parte, biserica a rămas fără acoperiş şi turle, iar clopotniţa s-a prăbusit şi ea. Toate acestea au fost refăcute în scurt timp, ele putând fi văzute până astăzi în mănăstire. Din-nainte de incendiu a rămas însă puternicul zid de piatră.

Biserica are formă de navă, având pridvor, naos, pronaos şi altar. Pridvorul bisericii are intrarea pe peretele sudic, fiind acoperit cu două calote sferice susţinute de un singur arc longitudinal şi de alte două arce laterale. Pronaosul şi naosul sunt despărţite de un zid susţinut de două coloane. Aceste două cupole sunt separate printr-un semicilindru de mici dimensiuni, sprijinit pe arce transversale, în timp ce altarul prezintă un arc dublu spre apus, fiind boltit în sfert de sferă la răsărit.

Sfantul Altar este despărţit de restul bisericii printr-o superbă catapeteasmă sculptată în lemn de tisă şi poleită cu aur, lucrare cu o deosebită valoare artistică, executată de Constantin Zugravul în anul 1816, pe cheltuiala logofetesei Elenco Paladi.

Văratec este astăzi o mănăstire mândra, vizitată de foarte mulţi turişti din ţară şi de peste hotare. E înconjurată de o mulţime de brăduleţi subţiri şi înalţi, asemănători chiparoşilor din Grecia şi împrejmuită de alei din piatră de munte, pe marginea cărora sunt o mulţime de flori.În curtea mănăstirii este o fântâna veche cu apă potabilă, unde pelerinii îşi pot potoli setea.

De jur împrejur sunt chiliile albe şi cochete ale măicuţelor, încărcate de flori la ferestre. Chiar şi pe treptele de la intrare în chilii sunt aşezate ghivece de flori multicolore. Măicuţele harnice lucreză în atelierele mănăstirii, ţesând covoare, veşminte bisericeşti sau pregătind şerbeturi, siropuri, dulceţuri şi alte bunătăţi pentru iarnă.

Tot în incinta mănăstirii găsim un Muzeu de artă veche bisericească în care sunt păstrate manuscrise vechi, icoane, vesminte şi alte obiecte religioase vechi, de mare importanţă istorică.

Construită în stil moldovenesc, cu câteva influenţe bizantine, mănăstirea Văratec a fost de-a lungul timpului, locul preferat de o mulţime de scriitori, care se retrăgeau aici să-şi găsească liniătea, printre care amintim pe: Vlahuţă, Sadoveanu, Mihai Eminescu şi Veronica Micle.

Veronica Micle şi-a trăit ultimii ani din viaţă, a murit şi a fost îngropată la mănăstirea Văratec. Mormântul poetei, “îngerul blond” care însufleţea poeziile de dragoste ale lui Eminescu se află la doar câteva minute de mers pe jos, pe o străduţă alăturată mănăstirii Văratec.

Acea "dulce minune" cum o numea Eminescu în versurile sale, a murit la 39 de ani, urmându-l pe el şi dincolo de pragul pământesc, otrăvindu-se cu arsenic, la 50 de zile după moartea iubitului ei, ca în tragediile greceşti din antichitate, după o depresie puternică căreia nu i-a mai putut rezista.

Citește mai mult despre stil de viață, sfatul medicului și idei practice.