Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, model de bărbăție

Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat cu maica sa, din Capadocia în Palestina, fiind cu neamul de acolo și având multe averi și moșteniri. Ajuns la vârsta desăvârșită și fiind frumos la chip și viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut prețuit și, îmbrățisând slujba armelor, în scurtă vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până și dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.

Cunoscând decretul de prigonire împotriva creștinilor, îndată Gheorghe s-a înfățișat singur înaintea împăratului Dioclețian și înaintea întregii curți împărătești, a mărturisit deschis că este creștin și că înțelege să slujească în oastea împăratului ca ucenic al lui Hristos.

Uimit de această mărturisire și îndemnat de Galeriu, Dioclețian a dat poruncă să fie dus în temniță și pus la chinuri, ca să se lepede de credință. A fost trecut prin toate vămile muceniciei: lovit cu sulița, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul cu roata, groapa cu var, încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou s.a. Toate acestea și altele asemenea Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăție stând tare în credință.

Dintre toți sfinții sărbătoriți în lumea creștină, puțini au ajuns la faima de care s-a bucurat și se bucură Sfântul Mare Mucenic Gheorghe la poporul nostru. În satele și orașele țării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea sa. Mulți oameni, bărbați și femei, îi poartă numele, de asemenea și orașe din țară. Al treilea braț al Dunării, în Deltă, se cheamă brațul Sfântul Gheorghe. Se știe apoi că multă vreme ocrotitorul oștirii române a fost Sfântul Gheorghe. Asemenea, steagul Moldovei, trimis de Ștefan Cel Mare la Mănăstirea Zograful, din Muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet și o chemare a poporului la lupta creștinilor împotriva dușmanilor vremii. O dovadă este și rugăciunea domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt scrisă pe steagul său : ,, O luptătorule și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați, bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Țării Moldovei. Păzește-l pe el neatins în lumea aceasta ți în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Și aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei Sale’’.