Sfinţirea apei - Aghiasma mare
Aghiasma mare – „Sfinţirea cea mare a apei” – se săvârseste de două ori pe an, mai întâi, ea este săvârşită în ajunul Bobotezei, când preotul sfinţeşte apa cu care apoi botează casele creştinilor cântând troparul.

Articol de Mihai Păcuraru, 06 Ianuarie 2025, 08:59
„În Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne...”, iar, mai apoi, în ziua de Bobotează din 6 ianuarie, după Sfânta Liturghie, când creştinii pot lua acasă „Aghiasmă mare”, pentru nevoile de peste an.
Boboteaza se mai numește și „Arătarea Domnului” – Epifanie sau Teofanie. „Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit».” (Matei 3, 16-17).
Boboteaza este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a sfinţit firea apelor, botezându-Se în răul Iordan: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.” (Ioan 1, 29).
Sfinţirea cea mare a apei este oficiată de arhierei şi preoţi numai în mijlocul comunității credincioșilor (la biserică) sau lângă o apă curgătoare curată şi este deosebită faţă de cea în care se sfinţeşte Aghiasma mică, apa fiind sfinţită printr-o dublă invocare a Duhului Sfânt.
Aghiasma mare are o putere sfinţitoare şi tămădiutoare deosebit de mare, ea purtând în sine darurile minunate ale Duhului Sfânt, cu mult mai mult decât Aghiasma mică.
Aghiasma mare se păstrează în biserică într-un vas numit „aghiasmatar” şi este folosită de preot la diverse ierurgii de peste an – cu aceasta se stropesc demonizaţii şi cei cărora li s-au făcut vrăji, atunci când li se citesc rugăciunile de dezlegare şi molitfele.
Se foloseşte de asemenea la sfinţirea bisericilor, a antimiselor şi a Sfântului şi Marelui Mir, se stropesc şi obiectele liturgice şi icoanele ce urmează a fi sfinţite.
Creştinii iau acasă Aghiasma mare şi o păstrează într-un loc curat. Ei o pot consuma înaintea Anafurei, vreme de opt zile (6-14 ianuarie), iar în restul anului atunci când au binecuvântarea duhovnicului, în zilele de post, în ajunul sărbătorilor sau imediat după Sfânta Împărtăşanie. Cei opriţi de la Sfânta Împărtăşanie, o pot primi ca mângâiere şi nădejde a mântuirii după spovedanie.
Aghiasma mare își arată sfințenia nu doar prin alungarea celui rău, ci și prin faptul că rămâne nestricată şi placută la gust ca şi cum ar fi scoasă atunci din izvor.
Cu Aghiasmă mare, se pot stropi de Bobotează casa, curtea, grădina, vitele, ogoarele şi livezile, spre a fi păzite și binecuvântate, iar în restul anului doar de către preot sau la recomandarea sa.
În ziua de Bobotează (6 ianuarie), se obişnuieşte ca episcopul să arunce în apa foarte rece o cruce de lemn, după care sar să o aducă la mal flăcăi curajoşi. Se spune că cel care aduce Sfânta Cruce la mal, va fi sănătos tot anul.
„Dacă cineva ar dori să cunoască pentru ce harul se da prin apă, nu printr-un alt element, acela să ia Dumnezeieştile Scripturi şi va găsi răspuns. Apa este mare lucru şi cel mai nobil dintre cele patru elemente care sunt în lume. Cerul este locuinţa îngerilor, iar cerurile sunt din apă. Pământul este locul de locuit al oamenilor, dar din apă este şi pământul. Înainte de facerea tuturor lucrurilor săvârşite în cele şase zile, Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apei. Apa este începutul lumii, iar Iordanul, începutul Evangheliilor.” – Sfântul Chiril al Ierusalimului.