Riscurile la care vă expuneți când consumați apă îmbuteliată. Iată care sunt cele 3 elemente de care trebuie să ținem cont atunci când citim eticheta!

Deși atunci când eram copii, obișnuiam să bem apă de la robinet fără să avem probleme de sănătate din cauza acesteia, în prezent lucrurile nu mai stau deloc asa. De cele mai multe ori, preferăm apa îmbuteliată, deoarece ne face să ne simțim mai siguri în legatură cu calitatea sa. Astfel, credem că bem o apă fără impurități și necontaminată. Într-adevăr, apa din rețelele orașelor se poate contamina pe traseu cu sedimente, metale sau paraziți, din cauza stării necorespunzătoare a conductelor din rețelele de distribuție, deși este distribuită inițial în stare potabilă.

Multe companii care comercializează apă plată, susțin că ea provine din adâncurile munților sau din izvoare vulcanice, ceea ce nu este întotdeauna adevărat. De fapt, se pare că 25-40% dintre surse, nu sunt la fel curate și naturale, așa cum se preconizează în reclamele acestor produse.

Radu Dumitru, director general al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale (SNAM), a declarat că 27% din apa îmbuteliată de pe piaţă nu a fost analizată din punct de vedere microbiologic şi fizico-chimic: ”Piaţa românească de ape minerale e în scădere, în ultimii patru ani, de la începerea crizei, în special din cauza intrării pe piață a apelor de masă, a apelor de băut și a apelor de izvor. Aceste ape ocupă circa 27% din piață la nivel național. În anii trecuți, proporția era mai mică, sub 20%. Aceste ape de masă se beau doar cu un aviz de la Apele Române. Pe piaţă există ape cu probleme, în mari cantităţi. Nu sunt controlate din punct de vedere fizico-chimic şi microbiologic de nimeni. Românul nu ştie ce bea. În acest moment, singurul criteriu după care se cumpără apa din magazin este preţul”.

Realitatea este că vitaminele, coloranții, proteinele și alte elemente adiționale adăugate în apă nu fac altceva decât să întregească tabloul fals impus de strategiile de marketing. În plus, aportul de vitamine promis de produsele de acest tip, nu acoperă nici pe departe nevoia zilnică a organismului. Substanțele care oferă gust băuturii de toate zilele, sunt sodiul, magneziul și clorurile care există în aceasta. Există însă și un element care denaturează aroma apei îmbuteliate și anume clorul.

Trebuie să știți că nici măcar recipientele în care apa este îmbuteliată și transportată până la clientul final, nu sunt sănătoase. Majoritatea contin BPA (Bisphenol A), un monomer care intră în compoziția mai multor polimeri, sub denumirea generică de plastic. Studiile au demonstrat că BPA-ul e cauza multor boli: cancer, infertilitate, disfuncții hormonale, boli cardiovasculare. BPA intra în organism și se comportă ca un hormon agresiv, ca un disruptor endocrin. Recipientele din plastic cu BPA sunt și mai periculoase la fiecare schimbare de temperatură, așa că nu le băgați în frigider/congelator, nu le încălziți, evitati să le folosiți pentru apă sau alimente.

Cea mai bună soluție pentru o apă sigură pentru băut și gătit este reprezentată de sistemele de filtrare. Aceste filtre elimină sau scad cantitatea de clor, plumb, solvenți, pesticide, nisip sau rugină, elemente ce pot pătrunde în apă care ajunge la consumatori.

Dacă însă nu vă permiteti un sistem de filtrare al apei și sunteți nevoiți să alegeți apa îmbuteliată, optați pentru o „apă minerală naturală”, întrucât această categorie de apă este supusă celor mai stricte reglementări. Trebuie să tineți cont și de faptul că, conținutul recipientului trebuie consumat în 24 de ore de la deschidere.

Iată care sunt criteriile care redau calitatea apei îmbuteliate. Fiți foarte atenți la aceste informații, pe care trebuie să le regăsiți pe eticheta produsului!

1. Calciul, sodiul și magneziul

Concentrațiile de calciu (Ca+), dar și de sodiu (Na+) sunt două elemente extrem de importante când vine vorba de calitatea apei. Nu este recomandat persoanelor care au afecțiuni ale rinichilor sau ale bilei să consume o apă cu o cantitate ridicată de calciu (peste 100 mg/l). Celor care suferă de hipertensiune arterială sau bebelușilor nu le este indicat să bea apă cu o cantitate ridicată de sodiu. O apă bogată în magneziu este sănătoasă, echilibrând nivelul metabolic al organismului. Nivelul maxim de magneziu pe care un adult trebuie să îl consume zilnic nu trebuie să depășească 400 mg/l.

2. Nitriții și nitrații

Nitriții și nitrații au un caracter patogen, ce se poate manifesta cu precădere în rândul copiilor – pot duce la așa-numitul „sindrom al copilului albastru”, din care se poate ajunge și la deces, dar numai atunci când acești compuși din apa îmbuteliată sunt consumați în cantități foarte ridicate. Nitrații și nitriții se folosesc pe scară largă ca aditivi (E-uri) în industria alimentară, deși s-a demonstrat toxicitatea lor. Nitrații ca atare au o toxicitate mică. Prin metabolizarea acestora în organism, se formează nitriți și nitrozamine, compuși mult mai toxici, ce reduc absorbția proteinelor.

3. Reziduul sec

Cantitatea de reziduu sec reprezintă unul dintre cele mai importante elemente chimice la care trebuie să fiți atenți. O apă plată bună trebuie să conțină sub 500 mg/l de reziduu sec, în timp ce apa carbogazoasă are o cantitate mai crescută. Cantitatea de reziduu sec afișată pe apele plate și carbogazoase din România reprezintă totalitatea sărurilor existente într-un anumit tip de apă, fiind calculată în momentul în care produsul este încălzit la o temperatură de 180° Celsius și îi este stabilită cantitatea de impurități care va rămane după acest procedeu.