Se împlinesc anul acesta 150 de ani de la promulgarea Legii electorale a lui Carol I, unul dintre primele acte normative ale tânărului principe de pe tronul Principatelor Unite de la București, în 1866. Fiind acum în an electoral, vă propun să facem o întoarcere în timp pentru a afla contextul și prevederile acestei legi.

Cu mai mult de un secol în urmă, o femeie încă tânără (avea doar 38 de ani împliniți) era în plină luptă acerbă de a intra într-una dintre cele mai exclusiviste dintre „lumile bărbaților” (din acea vreme), cea a baroului de avocați. 

Dorința de studiu și de propensiune socială prin învățătură îi era în multe domenii îngrădită femeii din secolul al XIX-lea românesc (și chiar și în multe dintre statele europei occidentale).

Fiică şi soţie de preot, născută în sudul Basarabiei, în urmă cu 143 de ani (în judeţul Ismail, azi în Republica Ucraina), medic şi pedagog, Elena Alistar Romanescu se remarcă ­ într-o epocă în care femeile cu greu îşi croiau drum în politică ­ prin fervoarea cu care militează pentru cauza românilor din Imperiul Ţarist, având un rol covârşitor în Unirea Basarabiei cu România.

Când vine vorba de moravurile şi năravurile vremii de astăzi, comparaţia inevitabilă este cu opera lui Caragiale. „Aşa spus-a Caragiale” e un fel de „Aşa grăit-a Zarathustra” dâmboviţean, fără adâncimile acestuia din urmă.

Respectul pentru ceea ce înseamnă ființa unui neam (de la rădăcini și eroi până la limbă și de la tradiții la cultură) nu ar trebui să cunoască întinarea. Timpul nu a reușit totuși să vindece plăgile unui trecut încrâncenat.

Am fost cu ei, în Săptămâna Mare, la Lozna, în județul Botoșani, să aducem lumină în câteva case izolate, chiar înainte ca să luăm cu toții Lumina Sfântă a Învierii. I-am însoțit în proiectele lor de tineri cu inimă mare, acolo unde voluntarii Free Miorița au adus Lumină pentru România. Campania continuă în „satul care nu există pe hartă”.

S-a nascut sub steaua Antares, steaua regilor, scriau ziarele vremii, la venirea pe lume a prințului care avea să ducă pe umeri destinul unei dinastii. Și voind a ști ce îi va rezervă viitorul, tocmesc astrologi să-i facă horoscopul...

Se scrie mult în miezul iernii, în contextul celebrării Zilei Culturii Naționale. Dar se rostogolesc mereu aceleași fraze, se evocă aceleași figuri istorice, se jalonează istoria cu aceleași date.

„Casa mare”, „camera/casa bună”, „camera cu rudă” ori „casa de părade” reprezintă în satul românesc, de o parte și de alta a Prutului, același lucru: încăperea în care se aşază cele mai frumoase obiecte, majoritatea făcute de mâinile alor casei.