-
Interviuri si reportaje

Interviuri si reportaje

Nu mai este nici o surpriză pentru nimeni să audă fermieri care se declară descurajaţi şi gata să renunţe la o astfel de activitate economică, pentru că profitul obţinut e mic sau lipseşte de tot. Este însă neobişnuit să auzi de cineva care are curajul să se apuce în zilele noastre de asemenea afacere şi care, pe lângă a face profit din ea, se gândeşte şi cum să aducă şi celor din jur un sprijin pentru sănătate. O astfel de idee pune în practică de trei ani câmpulungeanul Ioan Alboi Şandru: o fermă de capre.

Astăzi vă propunem spre ascultare un subiect intersant. Este vorba despre terenurile din România care rămân în fiecare an necultivate, cu toate că agricultura înregistrează progrese apreciabile. 

De aceea l-am invitat alături de noi pe domnul Nicolae Horumbă, directror general adjunct în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură.

Într-o casă din Mogoşoaia, locuieşte prof. dr. Florin Colceag, considerat unul dintre părinţii spirituali ai multor copii supradotaţi din ţară. Doctor în economie, autor al unor teorii pe complexitate, specialist în modelare matematică, membru al Clubului de la Roma alături de cei mai mulţi laureaţi Nobel şi preşedinte al Institutului Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education, matematicianul Florin Colceag e, la origine, ţăran. Un ţăran care, azi, sapă, prăşeşte, cultivă şi seamănă cu instrumente ştiinţifice; e psihopedagog şi în psihopedagogie acţionează matematic, modelează în permanenţă caracteristicile pentru a fi utilizate de alţii. E şi „culegător” de genii...

Niciodată în viaţă nu ni s-a mai întâmplat să vedem ceva asemănător. Pe întinsul islazului, mioarele stăteau adunate, ciopor, pe sub câte un stejar falnic ori la buza unui râuşor care "fugea" să se întâlnească, mai la vale, cu Oltul. Când baciul a dat să se apropie de ele, mioarele şi-au ridicat capetele, ascultând, după care s-au pornit toate către omul care scotea sunete ce numai pentru ele aveau înţeles. Se buluceau... liniştit, care mai de care să-l atingă, să fie în preajma lui. 

E-o glumă veche între ardeleni, când își amintesc de copilărie: „am uns școala cu slănină, s-o mânce câinii”... Dar uite că turnurile bisericilor fortificate și ale cetăților săsești nu le-or mâncat câinii, deși secole de-a rândul acolo a fost adăpostită slănina!

Dacă-i întrebi de Turnul Slăninii - pe ardeleni mai cu seamă - o să-ți spună că era o încăpere specială, în incinta bisericilor fortificate săsești, unde, că vremurile erau bune ori de restriște, se păstrau bucatele gospodarilor. Mai cu seamă slănina - că doar de aia îi spunea așa - dar și cârnații, pastramele, afumăturile... Dacă-i pui să localizeze acest turn al slăninii - unii îți vor vorbi de Cisnădie sau de Gârbova - în Alba, alții de Stejăriș - în Sibiu, poate vei auzi de Hărman și Prejmer, în Brașov sau de Dârjiu, în Harghita... Și lista ar putea continua cu vreo două-trei sute de sate din interiorul arcului carpatic.

Povestea satului Alun din Ţinutul Pădurenilor este impresionantă şi întăreşte convingerea că "veşnicia s-a născut la sat". Înconjurat de păduri dese şi mângâiat de soarele blând, satul situat în Munţii Poiana Ruscă, într-un peisaj pitoresc lasă impresia că timpul s-a oprit în loc, lăsând în urmă o liniste şi o tăcere pătrunzătoare.

Pagina 38 din 38