Pe ulița „Pictor Ioan Măric”

Satul Luncani, din judeţul Bacău, "năvăleşte" - cu bune şi (mai ales) cu cele nebune - în lumea culorilor, guvernată de cel mai mare dintre pictorii naivi români în viaţă.

Dar să-l lăsăm pe artist să-şi mărturisească bucuria de a picta! "Izvorul meu de inspiraţie este satul, precum o ladă de zestre cu obiceiuri, datini, luate de la lume şi înapoi la lume date. Paleta şi gama de culori le am de mic copil. Eu am fost autodidact, dar am mers la şcoală pentru a-mi organiza o compoziţie. Mi-am păstrat stilul şi aşa am reuşit să merg mai departe. Eu sunt autentic. În toate lucrările mele mă reprezint eu. Ca să pot lucra cu personaje, e mai uşor să fiu eu. În satul meu natal, Luncani, au fost organizate expoziţii la biserica de lemn, monument de arhitectură, Vovidenia".

Într-un an, părintele Gânju i-a făcut expoziţie de jos, din sat, până sus la biserică, punând tablourile pe gardurile de pe uliţă şi apoi pe peretele bisericii. "Uliţa unde am crescut şi am umblat din toamnă îmi va purta numele. Uliţa Pictor Ioan Măric!" Ce poate fi mai frumos de atât? "Pictura naivă, care este arta mută, vorbeşte întotdeauna în locul meu”, spune artistul.

Renumit pentru modestia și hâtroșenia sa, supranumit când „Ion Creangă al picturii naive” (pentru talentul lui de a „scrie”, cu penelul, snoave și pilde), când „Bădița Chagall” (pentru inflexiunile suprarealiste ale tablourilor lui), pictorul Ioan Măric e omul cu cel mai frumos suflet pe care l-am cunoscut în toată existența mea de jurnalist.

Text: Simona Lazăr

Foto: Arhiva Ioan Măric