Nu spun că sunt întotdeauna de acord cu enunţurile autorului vizavi de originea unor preparate, dar trebuie să-i recunosc lui Dan Frank o salutară "cotrobăire” (ca să nu zic cercetare, ceea ce l-ar apropia şi mai mult de un om de ştiinţă şi l-ar îndepărta de condiţia lui de pasionat) prin cărţi vechi şi noi şi prin documente care tratează teme de acest fel.

„Bucătăria unei ţări este ca un peisaj într-un vas de gătit”, obişnuia să spună scriitorul catalan Joseph Pla (1897-1981). Munte-câmpie, mare-ocean îşi lasă amprenta în gastronomia celor două naţiuni iberice. Însă explorările relevă întotdeauna mai mult decât o simplă „geografie culinară”.

În vara anului 1788, în plină criză politică și, mai ales, într-o vreme în care nepopularitatea ei atinsese apogeul, regina Maria Antoaneta – numită de pamfletarii vremii, încă din 1787, „Madame Deficit” sau „Doamna Datorie”, pentru ca prin cheltuielile ei extra­vagante îngreunase datoria externă a Frantei – sfidează toate sfaturile primite și dă, la Trianon, o cină somptuoasă.