-

„Cei 12” sau despre numerologie și sfinți. Cine au fost cei aleși de Iisus?

Scris de

Nu despre numerologie va fi vorba, în cele ce urmează, deși cifra 12 merită, în sine, un comentariu aparte. Ne gândim exclusiv la semnificația creștină a acestui număr atribuit apostolilor („apostolos” - trimis, în lb. greacă) aleși de Iisus Hristos să fie martori ai Învierii sale.

Cine sunt, de fapt, oamenii care au avut, întâia dată, dovada existenței vieții după moarte? Ce rol îndeplineau ei pe lângă Iisus, ce meserii aveau și ce spun cărțile sfinte despre ei?

În dimineața de după rugăciunea de pe munte

Evanghelia după Luca descrie (6,12-16) cum a petrecut Iisus noaptea pe munte, rugându-se lui Dumnezeu. Dimineața, a ales 12 dintre discipoli, numindu-i „apostoli”; aceștia erau: Simon, căruia i-a zis Petru, Andrei - fratele său, Iacob cel Bătrân - fratele lui Ioan, Ioan - fratele lui Iacob cel Bătrân, Filip, Vartolomei - zis și Natanael, Matei - fratele lui Iacob, Toma, Iacob cel Tânăr - fiul lui Alfeu, Simon numit și Zelotul, Iuda - fratele lui Iacob și Iuda Iscariotul, care îl va vinde pe Iisus romanilor. Trimiși în lume ca să anunțe Evanghelia ei sunt considerați întemeietorii Bisericii creștine (numită, de aceea, „apostolica”). Ei au fost aceia care și-au abandonat viața anterioară pentru a-l urma pe Învățător (care le-a spus: „Veniți și urmatți-mă!”). Sunt oameni din toate categoriile (săraci, bogați, curajoși, fricoși, zeloți, timizi, tineri și bătrâni). Ei au primit exemplul lui Iisus, și l-au însușit și l-au transmis celor pe care i-au convertit, ulterior, la creștinism. Unul singur l-a trădat, Iuda, cel pe care remușcările l-au făcut, în final, să se sinucidă.

Mai mult decât un simplu pescar

Simon-Petru este primul dintre cei 12 care a mărturisit credința creștină: „Tu ești Hristos, fiul lui Dumnezeu pe pământ!”, îi spune el celui care îi va raspunde: „Tu ești Petru (piatra) și pe această piatră voi ridica Biserica mea!”... Petru era un simplu pescar transformat, la îndemnul lui Iisus, în „pescar de oameni”. Spontan și entuziast, el și-a renegat de trei ori stăpânul, regretând, mai apoi, faptele sale și încercând să se mântuiască. El a organizat Biserica din Palestina și a evanghelizat Samara, Antiohia și Siria. În anul 41 d.H. a ajuns la Roma, care va fi incendiată 23 de ani mai târziu, de împăratul Nero cel care îl și crucifică, cu capul în jos, pe apostol. Pe mormântul său este construită (dupa 324, când creștinismul devine religie oficială) catedrala Sf. Petru.

Mielul lui Dumnezeu”

Andrei, fratele lui Petru era și el pescar. Discipol al lui Ioan Botezătorul, el a fost unul dintre primii apostoli care l-au întâlnit pe Iisus pe malul Iordanului, când Ioan a exclamat: „Iată mielul lui Dumnezeu!”. El a predicat Evanghelia pe coastele Marii Negre, în Bitinia, la Efes, în Mesopotamia, în Tracia - la Dunăre, în Bizanț și în Peloponez unde, în final, a fost crucificat în formă de X , în anul 60. Biserica noastră l-a ales drept patron și a recunoscut în el pe primul chemat să-i creștineze pe români.

Iacob și Ioan – cel dintâi și cel din urmă

Iacob, ziscel bătrân” era fratele apostolului Ioan și partener, pe lacul Tiberiada, cu Petru și Ion. Și-a dat viața, primul, pentru credință, fiind decapitat, în 41, la Ierusalim.

Ioan, fratele lui Iacob, este autorul celei de-a patra Evanghelii și al Apocalipsei. Și el era pescar, iar Iisus îl considera cel mai apropiat de sine. În iconografie, îl vedem, la Cina cea de taină, stând cu capul plecat pe pieptul Mântuitorului. EL va predica în Samara, cu Petru. S-a refugiat, apoi, apoi la Efes, unde a săvârșit o serie de minuni. A ajuns la Roma și în insula Patmos, unde a scris Evanghelia, în urma unei epifanii. S-a stins din viață, la 98 de ani, în cetatea Efes.

Filip și cel „adus” de el

Filip este originar din Galilea și a devenit discipol al lui Ioan Botezătorul, ca Andrei, înainte de a-l urma pe Iisus. Filip și-a asumat creștinarea mai multor regiuni din Asia Minoră și din Sciția. A fost lapidat și crucificat în Frigia, sub domnia lui Domițian. Bartolomeu i-a fost adus lui Iisus de către Filip. După Înălțarea lui Hristos, el a fost cel care a evanghelizat Arabia și Persia.

Credința bazată pe cunoaștere

Toma are un nume care înseamnă în aramaică: „geamăn”. Apostolul n-a crezut, de la început, în Învierea lui Hristos, cum n-a crezut nici în urcarea la cer a Mariei. El simbolizează îndoiala. Credința lui se bazează pe cunoaștere și nu pe puterea dogmei. Toma avea profesia de arhitect și de aceea este reprezentat alături de un echer sau de o riglă. În misiunea sa, apostolul a plecat să creștineze India, unde a fondat șapte biserici. În anul 72, a fost omorât, în timp ce se ruga.

Iacob, „cel tânar” este frate cu Iuda și conducătorul comunității din Ierusalim. În anul 62, a fost martirizat. Iuda, fiul lui Alfeu, a scris, ca și fratele sau, Iacob, epistole. El a predicat Evanghelia în Siria și Mesopotamia. Martirizat, a murit în Persia sau în Armenia, pe la anul 80.

Rebelul, trădătorul și evanghelistul

Simon, era supranumit „zelotul”, deoarece făcea parte dintr-o grupare extremistă care promova rezistența activă față de dominația romană și desfășura, din timp în timp, acte revoluționare. Alegerea lui de către Iisus, care era un pacifist/ pacificator este cel puțin interesantă. El predicat, alături de Iuda, fiul lui Alfeu, în Persia și a fost martirizat prin sabie.

Iuda Iscariotul este cel care l-a vandut pe Iisus. Avea rolul de trezorier și nu era, de felul său, cinstit. El l-a vândut pe Iisus pentru 30 de arginți primiți de la preoții evrei. Greșeala cea mai mare a lui Iuda a fost, însă, aceea că nu s-a căit pentru fapta sa, după exemplul lui Petru. Sinucigându-se, ulterior, n-a mai avut șansa de a mai intra în comuniune cu Dumnezeu și n-a mai primit promisiunea vieții eterne. A fost înlocuit de Matei, care a predicat în Iudeea, apoi în Etiopia, și a fost ca toți ceilalți, martir. Matei a fost primul care a scris Evanghelia. Sarcina lui ingrată, înainte de fi unul dintre apostoli, fusese de a strânge impozitele de la evrei. Când l-a chemat Iisus, a lăsat totul și l-a urmat.

Harul vorbirii în limbi”

Trebuie să observam că, pe lângă acești 12 apostoli care „au primit harul vorbirii în limbi”, biserica ia în considerare alți 70 de apostoli, precum Luca, Marcu sau Pavel. Toți cei 70 au devenit episcopi și au fost trimiși și ei să vestească Evanghelia mântuirii. Acest fapt arată că ierarhia Bisericii începe din cei 12 și se continua cu cei 70 de Apostoli. Sfântul Vasile chiar spune: „Preoții țin locul celor șaptezeci de Apostoli, iar episcopii țin locul celor doisprezece Apostoli, până la sfârșitul lumii, asa cum Hristos a pus ierarhia, de la început”.

Cine mă vede pe mine, îl vede pe Dumnezeu”

Tradiția bisericească recunoaște că a patra evanghelie a fost scrisa de Ioan. El este „disciplolul iubit de Iisus”, cel care, în fața crucii răstignirii, a primit-o în grijă pe Maria. Ajuns primul la mormântul Mântuitorului, Ioan este și primul care a crezut în Învierea Domnului. Alt apostol, Filip, la Cina cea de Taină, i-a cerut lui Iisus: „Arată-ni-l pe Tatăl” și a primit următorul răspuns: „Cine mă vede pe mine, îl vede pe Dumnezeu”.

Simona Lazăr

Foto: Pixabay